Trafic de bunastare

Majorari de salarii si de pensii, ajutoare, credite, scutiri de taxe. Tentativa de obtinere a unui nou succes politic deranjeaza grav economia. Cu toate acestea, sunt putini aceia care mai risca sa zica lucrurilor pe nume.

Dar sa nu credem cumva ca avertismentele n-au existat. Inca din primavara a devenit clar ca intr-un an electoral riscul cel mai mare apare de la o crestere de salarii mult mai generoasa decat permite productivitatea. O contrabalansare, prin intarirea politicilor monetare si fiscale, nu poate avea decat un succes limitat. In cazul in care ar aparea probleme cu dezinflatia, ar trebui sa se sacrifice tinta de crestere economica din 2004 in favoarea consolidarii cresterii de lunga durata, de care Romania are nevoie ani buni de acum incolo pentru recuperarea decalajelor.

Iar daca astfel de avertismente nu par suficiente putem judeca dupa precedente. Cresterea economica din anul electoral 1996 a fost considerata sub standardele calitative necesare, fiindca a aprins deficitul extern si deficitul cvasifiscal. Mai mult, mentinerea controlului asupra unui numar mare de preturi si amanarea reformei structurale a distorsionat concurenta si competitivitatea, a amplificat inflatia viitoare de dragul reprimarii inflatiei momentane.

Se regaseste acest model in 2004? Exista aceleasi riscuri? Evident ca da. Cresterea economica de 6,6% din PIB, corespunzatoare primul semestru, a avut ca "motor" cererea populatiei, care s-a majorat cu 9%. Dar, cum consumul n-a primit un raspuns pe masura din partea economiei nationale, s-a alimentat din import. Fireste ca in tot acest rastimp, politica salariala a fost relaxata, dar o influenta la fel de importanta au exercitat-o creditele si ajutoarele. Atentie insa, cand spunem credit, nu intelegem doar imprumuturile bancare, ci si arieratele, folosite de trei ori mai mult ca sursa de finantare. Stergerea cu buretele a datoriilor unei serii interminabile de companii falimentare le lasa acestora, mai departe, libertatea sa consume. Asadar, pe partea de crestere economica, "reteta" e clasica. Genereaza deficit extern si cvasifiscal.

Sa trecem la inflatie. Aici este adevarat ca observam liberalizarea graduala a unor preturi controlate, cele la energie. In schimb, se depun eforturi sa nu se scumpeasca mancarea. Importurile de carne congelata sunt scutite de taxe vamale in intervalul 1 iulie - 31 decembrie, la legume a fost reinventat mercurialul, iar la paine s-a smuls promisiunea ca se va mentine pretul actual inca doua-trei luni. Daca atunci cand se scumpesc curentul si gazele nu urca pretul alimentelor de baza, ramane cam aceeasi cantitate de preturi controlate necesara pentru reprimarea inflatiei. Numai ca de anul viitor, taxele vamale revin la normal si expira termenele de gratie oferite de producatori. Masurile administrative au deci un succes limitat. Ce se va putea face atunci?

Pai, cum ce? Viceversa: se reprima consumul in locul preturilor. Populatia va vedea ca nimic nu e durabil, nici nivelul salariilor, nici al ajutoarelor, nici al creditelor. Banii in plus si preturile in pauza sunt minuni care tin trei zile.

Bun, sa tragem linie. Guvernul va raporta pentru 2004 o crestere economica de peste 6%, dand cu tifla Comisiei Europene si FMI care au prognozat 5%. Dar, daca anul viitor se va lua inapoi din consumul populatiei ce s-a dat acum, daca preturile tinute sub presiune vor rabufni sau daca salariile vor fi iar stranse in chingi inseamna ca performanta economiei si dezinflatia au fost luate cu imprumut din potentialul lui 2005 si ca, in realitate, Romania n-a facut nici un progres. Dar asta nu va mai fi problema Guvernului actual. Actuala echipa va putea argumenta ca in vremea sa a fost supercrestere economica si superdezinflatie si va putea da vina pe cei care vin dupa ea pentru contraperformante.

Din cauza transferului in 2004, a potentialului din 2005, exista toate sansele unei incetiniri a cresterii economice anul viitor. Noroc ca, in primavara, a fost luata in calcul si aceasta varianta: un deficit fiscal scazut este foarte bun, fiindca, in eventualitatea unei recesiuni economice, Guvernul are o marja de manevra mare.

Din pacate, toate aceste calcule nu fac decat sa confirme ca Romania este tara scenariilor de avarie. Si, daca tot aratam cat de slaba calitativ este cresterea economica, sa nu uitam de dezechilibrele intre diferitele regiuni ale tarii. Din zonele defavorizate, oamenii fug la munca in strainatate.

Asta e diferenta intre performanta economica modesta si supraperformanta politica: o dezvoltare durabila are ca tinta crearea de locuri de munca, in timp ce o crestere pe datorie, cu ochii spre electoratul-tinta, se rezuma la cumpararea bunavointei. Traficul cu bunastare are insa un mare neajuns - cine se bucura azi va plange maine de foame.