Circul politic marca Băsescu nu se deosebeşte, din punct de vedere tehnic, de circul obişnuit. Presupune dresaj, echilibristică, jonglerii, magie şi clovnerii. Şi tot ca în această străveche artă a spectacolului, el mai presupune şi repetarea numerelor de succes. Când eşti în derivă, când nu se mai cumpără, bilete aduci în faţa publicului ceva ce odinioară umplea cortul. Preşedintele vrea iarăşi alegeri însoţite de referendum. De data asta, pentru alegerile locale de anul viitor, cele în care PDL riscă să piardă majoritatea fiefurilor sale din teritoriu. E interesant că Traian Băsescu ştie de pe acum, cu exactitate, când poate avea loc acel referendum, adică ştie şi când ar vota Parlamentul proiectul de revizuire (Constituţia oferă maximum 30 de zile de la votare pentru consultarea populaţiei). Ceea ce nu ştie încă preşedintele e cum să obţină majoritatea de două treimi care să-i permită toate astea, dar să nu intrăm în amănunte şi chiţibuşării...
Dacă referendumul s-ar suprapune cu alegerile, Traian Băsescu ar putea face campanie electorală cot la cot cu partidul. Deşi oficial s-ar discuta despre gospodărirea localităţilor (şi cum a împărţit guvernul PDL bani numai pentru localităţile conduse de primari PDL...), peste tot am putea vedea afişele lui zâmbitoare: „De ce le-a fost frică n-au scăpat!”. Şi, fie vorba între noi, chiar aşa s-a întâmplat... Numai că nu e vorba de PSD sau de PNL, ci de întreaga populaţie a României...
Din fericire, între arta circului şi circul politic există şi deosebiri. Când clovnii se uzează, când fardul s-a scurs pe obraji, vechile numere nu mai funcţionează. Dacă va fi organizat un nou referendum pe tema structurii Parlamentului, la ce a folosit referendumul anterior? Nu am avut dreptate când spuneam că nu pot şi nu are rost să fie organizate referendumuri „consultative” pe teme legate de revizuirea Constituţiei, care are propria ei procedură de revizuire – presupunând şi un referendum de validare a noilor texte?! Traian Băsescu nu mai poate adăuga mare lucru la zestrea electorală a partidului său. Pentru că şi popularitatea lui s-a redus masiv. Aşa-zisa luptă cu Parlamentul „hrăpăreţ” nu-i poate face pe oameni să uite de salariile reduse, de ideea statului care nu e dator cu nimic nimănui, de dorinţa permanentă de a micşora, într-un fel sau altul, pensiile, de preţurile alimentelor şi energiei care galopează, de spitalele închise şi de medicamentele care nu mai sunt.
Şmecheria de tip băsescian aruncă în derizoriu şi dezbaterea despre organizarea Bucureştiului, unde un alt referendum s-a transformat, la dorinţa consilierilor PDL, într-un fel de şuetă lungă şi inutilă cu cetăţenii. Din ce în ce mai mult, un instrument real şi util de consultare publică e aruncat în derizoriu de un partid care se întoarce la popor când şi când, în piruete rapide, după care revine la poziţia de bază, întoarsă cu 180 de grade. Dacă în Parlament s-ar constitui o majoritate solidă, cu un program clar, nu sunt excluse referendumuri. De pildă, unul despre demiterea preşedintelui. O dată cu alegerile de anul viitor sau chiar mai devreme. În fond, temele de dezbatere publică sunt diverse şi nici Băsescu, nici PDL nu au monopolul lor.