Traian Băsescu se plagiază pe el însuşi

Circul politic marca Băsescu nu se deosebeşte, din punct de vedere teh­nic, de circul obişnuit. Presupune dre­saj, echilibristică, jonglerii, magie şi clovnerii. Şi tot ca în această stră­ve­che artă a spectacolului, el mai pre­su­pune şi repetarea numerelor de suc­ces. Când eşti în derivă, când nu se mai cumpără, bilete aduci în faţa pu­blicului ceva ce odinioară umplea cortul. Preşedintele vrea iarăşi alegeri în­soţite de referendum. De data asta, pentru alegerile locale de anul viitor, cele în care PDL riscă să piardă ma­jo­ri­tatea fiefurilor sale din teritoriu. E interesant că Traian Băsescu ştie de pe acum, cu exactitate, când poate avea loc acel referendum, adică ştie şi când ar vota Parlamentul proiectul de revizuire (Constituţia oferă maxi­mum 30 de zile de la votare pentru con­sultarea populaţiei). Ceea ce nu ştie încă preşedintele e cum să obţină m­a­joritatea de două treimi care să-i per­mită toate astea, dar să nu intrăm în amănunte şi chiţibuşării...

Dacă referendumul s-ar suprapu­ne cu alegerile, Traian Băsescu ar pu­tea face campanie electorală cot la cot cu partidul. Deşi oficial s-ar dis­­cu­ta despre gospodărirea lo­ca­li­tă­ţi­lor (şi cum a împărţit guvernul PDL bani numai pentru localităţile condu­se de primari PDL...), peste tot am pu­tea vedea afişele lui zâmbitoare: „De ce le-a fost frică n-au scăpat!”. Şi, fie vorba între noi, chiar aşa s-a în­tâm­plat... Numai că nu e vorba de PSD sau de PNL, ci de întreaga po­pu­­la­ţie a României...

Din fericire, între arta circului şi circul politic există şi deosebiri. Când clovnii se uzează, când fardul s-a scurs pe obraji, vechile numere nu mai funcţionează. Dacă va fi organizat un nou referendum pe tema structurii Parlamentului, la ce a folosit re­ferendumul anterior? Nu am avut dreptate când spuneam că nu pot şi nu are rost să fie organizate referendumuri „consultative” pe teme legate de revizuirea Constituţiei, care are propria ei procedură de revizuire – presupunând şi un referendum de validare a noilor texte?! Traian Bă­ses­cu nu mai poate adăuga mare lucru la zestrea electorală a partidului său. Pentru că şi popularitatea lui s-a re­dus masiv. Aşa-zisa luptă cu Parlamentul „hră­pă­reţ” nu-i poate face pe oameni să uite de salariile reduse, de ideea statu­lui care nu e dator cu nimic nimănui, de dorinţa permanentă de a micşora, într-un fel sau altul, pensi­ile, de pre­ţu­rile alimentelor şi energiei care ga­lo­pează, de spitalele închise şi de me­di­camentele care nu mai sunt.

Şme­cheria de tip băsescian arun­că în deri­zo­riu şi dezbaterea despre or­ga­ni­za­rea Bucureştiului, unde un alt re­ferendum s-a transformat, la do­rin­ţa con­si­lierilor PDL, într-un fel de şuetă lungă şi inutilă cu cetăţenii. Din ce în ce mai mult, un ins­trument real şi util de consultare pu­blică e aruncat în deri­zo­riu de un par­tid care se în­toar­ce la po­por când şi când, în pi­ru­e­te rapide, după care re­vine la poziţia de bază, în­toarsă cu 180 de grade. Dacă în Par­lament s-ar constitui o majoritate so­lidă, cu un program clar, nu sunt ex­cluse referendumuri. De pil­dă, unul despre demiterea pre­şe­din­telui. O dată cu alegerile de anul viitor sau chiar mai devreme. În fond, te­mele de dezbatere publică sunt di­ver­se şi nici Băsescu, nici PDL nu au monopolul lor.