Trece lebada pe ape

Moto: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea - realizator tv
La marginea satului, intre ultima casa din Vintileasa si prima din Vatraiul, adica exact acolo unde se va construi peste cativa ani cartierul rezidential al imbogatitilor din Floresti, primarul se gandi sa amenajeze un loc din poezia lui Eminescu. Gavrila Tacu nu stia din poetul national decat textele devenite romante si, mai ales, cel cu Trece lebada pe ape/ Printre trestii sa se culce. Ori de cate ori se imbata lalaia versurile astea pana-i dadeau lacrimile si cadea cu capul pe masa. Moto: "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea - realizator tv

La marginea satului, intre ultima casa din Vintileasa si prima din Vatraiul, adica exact acolo unde se va construi peste cativa ani cartierul rezidential al imbogatitilor din Floresti, primarul se gandi sa amenajeze un loc din poezia lui Eminescu. Gavrila Tacu nu stia din poetul national decat textele devenite romante si, mai ales, cel cu Trece lebada pe ape/ Printre trestii sa se culce. Ori de cate ori se imbata lalaia versurile astea pana-i dadeau lacrimile si cadea cu capul pe masa. Se trezea insa intr-o alta stare de spirit, net diferita de prima, drept pentru care sarea in sus, zbierand Sculati voi oropsiti ai vietii! atat de tare, incat gainile din ograda se zburataceau in toate partile, iar dulaul tasnea din cusca gata de atac. Ajuns primar, la capatul unui scrutin pasionat, deoarece se intrecusera, printre altii, vrajitoarea Maria, specializata in Magie Alba, veteranul de razboi Ion Purdel si nebunul satului, un scrantit care pretindea ca-i sutasul ce-i varase lui Hristos lancea in coasta si de atunci, de 2.000 de ani, nu poate dormi de remuscari.

Ajuns primar deci, Gavrila Tacu isi face un scop al vietii din amenajarea locului eminescian. Pornind la drum, isi dadea seama dupa primii pasi ca lucrurile erau mult mai dificile decat credea el. Era nevoie de o aprobare a Uniunii Scriitorilor care trebuia sa vada daca nu cumva viitoarea amenajare deformeaza spiritul operei eminesciene. Pentru nenorocita de stampila, primarul trebui sa trimita ditamai dosarul: adresa prin care cerea aprobarea, schita locului, o mostra din viitoarea apa a lacului, pusa intr-o sticluta absolut curata, verificata din punct de vedere igienic de Directia judeteana de Sanatate, textul poeziei in zece exemplare trase la xerox si spicuiri din exegeza poeziei, realizate de biblioteca si totodata moderatoarea talk-show-urilor din prime-time la statia de radioficare a satului. De la Uniunea Scriitorilor, raspunsul veni destul de repede. Reprezentantul breslei, un poet de mare viitor, deocamdata muritor de foame, umbla beat cele trei zile, cat isi luase pentru deplasare.

Primarul se aflase mai intai intr-o situatie complicata. Poetul tinea mortis sa bea impreuna un pahar cu vin, prin asta intelegandu-se o damigeana. Stiind ca o aprobare depindea de poet, dar mai ales impresionat de parul lung, dat pe spate in chip eminescian, si de privirile albastre ale solului scriitoricesc, primarul accepta sa ciocneasca din carafa de Protocol o cana din sticla, inflorita artistic, plina cu vin de Malaga, prezentat insa drept vin de Vintileasa. Astfel de momente erau de regula scurte. Oaspetele pricepea ca-i vorba doar despre o simpla formalitate. Poetul insa il lasa cu gura cascata. Dadu pe gat paharul de parca ar fi fost apa.

Pentru ca el nu-i putea face fata, primarul gasi solutia: ii dadu drept insotitor pe cel mai inrait betiv al satului. Vin era din belsug, dat fiind ca satul era asezat in vecinatatea unui Combinat de producere in proportii de masa a alcoolului falsificat, un loc trecut cu litere apasate pe harta tuturor Brigazilor anti-Mafia din Europa. Pantelimon Pantazi putea oricand candida la titlul mondial de rezistenta la bautura. Peste ani, cand muri lovit de un vitel pe langa care trecea din greseala, autopsia medico-legala descoperi ca avea bulbul rahidian deosebit de al celorlalti muritori. Specialistii sustineau ca numitul organ, care regleaza echilibrul, se adaptase la obiceiul omului de a bea de dimineata pana seara, dezvoltandu-se enorm, pentru a face fata tendintei, firesti in astfel de imprejurari, de a pica in patru labe. Gratie acestei mutatii, care intriga pe savanti, Pantelimon Pantazi se putea mentine in picioare si pe un avion al carui tren de aterizare prinde pista in ultima secunda. Cu o astfel de insusire, omul nostru ii tinu Poetului o vesela companie. La finele celor trei zile de deplasare, cand primarul reusi sa-l imbarce pe oaspete in microbuzul de Bucuresti, amagindu-l ca-l trimite in Posteritate, Pantelimon Pantazi raporta ca n-are de ce sa se planga. Fata de el, Poetul era un biet copil in materie de bautura. Singurul inconvenient fusese mania oaspetelui de a-i cere sa recite impreuna cu el, odata ajuns pe culmile ametelii, din poezia romana moderna, lucru destul de dificil pentru Pantelimon Pantazi, caruia versul alb ii dadea dureri de cap.