Trecută prin furt şi înşelăciune

Românii au mari greutăţi şi necazuri, dar România noastră de azi nu e trecută prin greutăţi şi necazuri, fiindcă atunci când spunem aşa suntem nişte oameni foarte cumsecade dacă nu de-a dreptul "proşti". România nu e trecută – Doamne fereşte! – nici prin foc şi sabie. România e trecută prin furt şi înşelăciune. Cu cât vizualizăm mai mult şi mai bine faptele politicii, cu atât răspunsul la aceste vizualizări e tot mai mult acelaşi: prăbuşirea va­lo­rilor care fac viaţa să fie viaţă. Ta­blo­ul e întunecat, o spun cu durere. Cu cât intru în mai multe detalii, nu ale anului, nu ale lunii ci ale fiecărei zile, cu atât apare mai întunecat.

Într-o ordine a zilelor recente, conflictul din Libia ne reaminteşte că România dispune de două fregate care ne costă 150 de milioane de euro după ce fuseseră scoase din uz şi cum­pă­ra­te de la guvernul britanic cu 300.000 de euro de către firma cu care a tratat guvernul României. Alte informaţii care ne copleşesc prin numărul şi gravitatea lor se referă la ce ar fi să fie construcţia de şosele şi autostrăzi. Ca să n-o mai lungesc, şosele şi autostrăzi, în percepţia pu­blică, de altminteri corectă, nu înseamnă mii de kilometri de asfalt pe care se circulă uşor, sigur şi repede ci înseamnă escrocherie şi furt calificat şi necalificat. "Unde sunt banii dumneavoastră?" Furtul calificat, cel puţin, are şansa să cadă sub incidenţa legii, cândva, pe când cel necalificat, şi cel mai răspândit de altfel intră în categoria "adio bă!". Să mai amintim şi de scandalul energiei super-ieftine atât de uşor de contractat cu statul român când statul e pe mâna "salvatorilor de criză"? Se pare că ne aşteaptă şi balada politică "Aurul pleacă, cianurile rămân" de pe meleagurile Roşiei Montane. Ce să mai zic de lucrări agricole sau silvice subvenţionate cu bani publici, inclusiv bani europeni, nicicând executate dar declarate calamitate de "rava­gii" naturale. Urmele ravagiilor sunt însă foarte omeneşti iar nu naturale.

Machiavelli, maestrul maeştrilor politicii, are un capitol în "Principele" intitulat "Cum se ajunge de la un destin mic la unul mare mai mult prin fraudă decât prin forţă". Cei fără valoa­re pentru a conduce o bună po­li­tică şi-au însuşit însă bine lecţia maes­trului că "pentru a reuşi e necesar să înveţi să înşeli". Numai că tot Machiavelli spune că poporul, prin bunătate şi slavă, e cu mult superior conducătorului politic căci poporul e până la urmă acela care menţine lucrurile într-o ordine firească. Legile economice dar şi legile firii care sunt violate fără încetare se răzbună fără să le pese de ceea ce a ajuns să fie politica în zilele noastre.

Noile căi ale politicii, de care vor­besc cu emfază cei ce domină politi­ca, nu există. Există jocul specu­lan­ţi­lor politici care, cum zice Titulescu sunt: "pătrunşi până în măduva oaselor de ideea că câştigul trebuie să fie înainte de toate rezultatul împrejurărilor la care ei nu urmează să participe". Participarea e acum, cât încă deţin puterea, în folos propriu. Dacă la baza acţiunii guvernamentale şi în general al funcţiei publice ar sta ri­goa­rea şi severitatea legii, ordinea şi disciplina în cheltuielile publice atunci cu siguranţă că n-ar sta şi imoralita­tea crasă. Căci starea unei naţiuni ba­zată pe legi este cu totul altceva de­cât aceea în care bunul plac al unuia comandă instituţiilor în care oa­menii puşi acolo să aplice legea, în realitate, fac ceea ce li se ordonă să fa­că, adică servesc politica iar nu le­gea. Citeam de curând exprimarea re­ce a acestei realităţi. Oamenii, su­pă­raţi şi revol­taţi, n-au altă soluţie – se spune – decât convieţuirea cu un sis­tem politic, chiar dacă acesta este vi­­novat de nenumărate rele. Căci la afir­maţia firească despre anumiţi conducători politici "N-au decât să-i schimbe!" vine si constatarea "Dar tot ei (din sistem) vor ajunge la pute­re!". România a devenit, ca să zic aşa, o capodoperă a unei rele compoziţii: voinţă, inventivitate şi perseverenţă pentru a înşela şi fura în voie şi totodată cu voie de la stăpânire. Prea mulţi oameni politici au devenit creaturi decăzute şi se iubesc doar pe ei înşişi.

Întrebarea dacă viaţa românilor va redeveni normală şi întrebarea dacă politica se reîntoarce printre şi pentru oameni nu sunt întrebări legate între ele. Sunt una şi aceeaşi întrebare.