Trecutul, privit de sus

Surprinzator sau nu, arheologia a facut un mare pas inainte o data cu utilizarea fotografiei aeriene. Pentru prima oara erau vizibile unele imagini de ansamblu, devenea evidenta legatura dintre detalii, putea fi descifrata relatia dintre ce este cladit si mediul natural. Inceputul pare sa fie legat de Anglia anului 1906, an in care P.H. Sharpe fotografia dintr-un balon militar in zbor de incercare monumentul megalitic de la Stonehenge.

Ceva mai tarziu, in anii ’30, cu aparate de fotografiat, dar si cu aeronave ceva mai avansate debuteaza Guy Crawford, considerat intemeietorul relatiei dintre arheologie si fotografia aeriana. El descopera orele in care lumina solara scoate la iveala detalii ascunse, constructiile mascate de vegetatie, relatia dintre terenurile agricole actuale si vechile asezari. "Fotografia aeriana", spunea Crawford in 1938, "a dat arheologiei o unealta la fel de pretioasa ca telescopul pentru astronomie".

L-au urmat George Allen, Antoine Podebard si George Johnson, ceva mai de curand Georg Gerster, care a publicat o selectie de 250 de aerofotografii pe teme arheologice, fragment minuscul al unei arhive enorme, aranjate tematic: "Cultura si natura", "Sate si orase" si "Ziduri si granite". El ne poarta departe de locurile iubite de Crawford, precum castelul Maiden din Dorset, cu fortificatiile sale in forma de inele concentrice, in locuri ca Hatra din Irak, un cerc de coline nisipoase inconjurand o piata centrala aparata de ziduri, in capitala Mezilor din Hamadan (Iran), cu strazi care arata ca spitele unei roti cu o piata in centru si cu structuri defensive pe toata circumferinta, pe varful unui deal de langa Aleppo (Siria), de unde fortareata pare ca se scurge in orasul de astazi.

Inevitabil, ajungem si la monumente construite parca pentru a fi vazute de sus, asta cu mult amar de vreme inainte de inceputurile istoriei zborului. Pampa de Nazca din Peru, cu liniile sale care se aseamana cu pistele unui aeroport, alaturi de imense desene: o maimuta, un paianjen, un colibri si chiar, surpriza, o balena foarte supla. Gigantul de la Blythe, California, sau cel parca si mai straniu din Cerro Unita (Chile), cu ochii larg deschisi si bratul drept ridicat in semn fie de bunvenit, fie de amenintare, imagini cu atat mai tulburatoare, cu cat sunt mai greu de inteles, fascinante prin misterul simplei lor existente.

Descoperim asemanari intre locuri despartite de mari distante, incantatoarea Piata Navona din Roma, cu forma ei de "U" isi gaseste ecoul intr-un teren precolumbian de jocuri cu mingea al amerindienilor din Pueblo Wupatki, Arizona, un labirint de piatra de pe Insula Bla Jungfrun (Suedia) pare foarte apropiat de cel vegetal de la Saffron Walden, Essex, un templu in trepte (zigurat) din Choga Zanbil, Iran, ne sugereaza biblicul Turn din Babel. Un detaliu simpatic, unul dintre cei mai entuziasti recenzenti ai albumului publicat de curand este nimeni altul decat Andrew Motion, poetul laureat al Marii Britanii, poetul oficial al curtii regale.

Sa facem un pas mai departe, spre fotografiile realizate din spatiu. Deloc lipsita de poezie, stirea aparuta de curand in legatura cu "anomalia Ararat". Este vorba despre o creasta stancoasa si inghetata din coltul de nord-vest al Muntelui Ararat, situata la granita rasariteana a Turciei, privita cu jind de pasionatii cautatori ai Arcei lui Noe. Regiunea din fotografie este insa, din pacate, inaccesibila exploratorilor, guvernul turc refuzand sa acorde aprobari solicitantilor.

De la o vreme, sperantele iubitorilor arheologiei fotografice sunt animate de o noua imagine a locului, de foarte buna calitate, realizata in anul 2003 de satelitul QuickBird al companiei Digital Globe si difuzata cu putine zile in urma. Un analist cunoscut inca de pe vremea in care lucra la Centrul de Studii Strategice si Internationale din Washington D.C., Porcher Taylor, a declarat ca noua imagine il va face sa ceara cu mai multa insistenta declasificarea, adica scoa-terea de sub obrocul "secret" a unor imagini semnificative, realizate de QuickBird, Ikonos (GeoEye), Radarsat 1 (Canada), basca nenumarate alte fotografii aeriene si de satelit obtinute de agentiile americane de informatii. Exista fotografii ale "anomaliei Ararat" inca din 1949, intr-un dosar secret al Fortelor Aeriene ale SUA .

Convins, ca multi altii, ca "anomalia" ar putea fi la fel de bine o creasta de stanca, zapada si gheata, dar si un obiect artificial, poate naval, cu siguranta de dimensiuni biblice, Taylor aduce in discutie un argument tulburator: "creasta", care ar putea fi carena biblicei Arce a lui Noe, are o proportie lungime/latime de 6/1, asa cum scrie in Cartea Facerii.

Potopul, descris ca eveniment istoric in Biblie (dar si in alte texte ale Antichitatii), este considerat real de unii oameni de stiinta, care il plaseaza in regiunea Marii Negre. Fotografii aeriene, imagini de satelit exista, unele secrete, altele nu. Cine le va descifra?