Trei vecini de scara

In ierarhia trebuintelor statale, neclintita pana mai ieri, troneaza, ca presedinte republican, Traian Basescu. Il urmeaza, ca al doilea om in capul mesei statului, Nicolae Vacaroiu, mai-mare peste Senatul Romaniei. Daca bulibasa de la Cotroceni isi scranteste piciorul sau, pazeste-ne Sfinte, cade cu elicopterul in prapastia garlei de la Maracineni, devine presedinte in exercitiu al doilea din ierarhie. Al treilea in acest somptuos tablou, focalizat pe poza cea mai de sus, unde, in tarile monarhice, stau indeobste sceptrele, e Adrian Nastase. El este zugravit, in icoana marimilor bisericilor lumesti, ca adjunct al celor doi, rezerva de cadre daca-i bantuie gripa aviara a pierzaniei.

Ei bine, brodeala dracului, cei trei barbati politici, rezultati toti din defunctul (defunctul?) FSN au locuit ani buni pe aceeasi scara, intr-o cladire cu trei apartamente pe Kiseleff. Basescu a fost de cinci ori ministru si de doua ori primarele general al Capitalei. Vacaroiu a fost prim- ministru, cu un mandat nescurtat de virusul care a macinat sanatatea guvernelor Ciorbea sau Radu Vasile, iar mai apoi, la fel de longeviv, presedinte de Senat. Limuzina lui Vacaroiu se intersecta uneori pe garliciul spre vila din Kiseleff cu limuzina lui Basescu, iar soferii se injurau printre dinti, nici unul nedorind sa dea, imprumutand orgoliul sefilor la care erau angajati servitori, prioritate. Nastase, care locuia la parter, la un lat de palma de Basescu si la doua de Vacaroiu, nimerit sus, de unde si-a inundat periodic subasezatii, a fost ministru, vicepresedinte de Camera, premier patru ani impliniti. Ei bine, dupa o ancestrala regula la romani, derivata din Miorita, acesti trei neaosi se urasc de moarte.

Cel mai fortos, cu un impresionant cont al urii, pare a fi Traian Basescu. El a capitalizat atat venin, incat ii vrea, nici mai mult, nici mai putin, in catuse pe cei doi. Tot dansul de tiganca politica, toata mascarada care face vraiste linistea relativa a unei tari isi au izvorul in pofta neostoita a constanteanului de a-si baga la zdup vecinii de scara. Incoruptibilul prestidigitator al celei mai mari flote comerciale din tarile est-europene, pierduta la alba-neagra, putea fi legat de o suta de ori de ceilalti doi cat au stat calare pe magarii autohtoni ai puterii. N-ar fi stranutat nimeni. A ramas o hieroglifa pe o stenograma, precum ca daca sa dam sau nu unda verde legarii marinarului. Marinarul insa, ajuns pe val, nu glumeste. Anticipatele? Parlamentul unicameral? Blocajul legislativ? Blufurile externe? Zapaceala justitiei? Totul isi trage untura din nevoia de a-i ingenunchea pe cei doi. Sa faci tandari o tara, sa te stergi cu Constitutia la popou numai pentru a-ti astampara un junghi visceral, e prea mult. Sa fi fost atat de vitriolante pentru Basescu inundatiile bahice ale lui Vacaroiu, care uita noaptea robinetul din bucatarie deschis? Dar cum e cu Nastase, care nu-l putea inunda de jos in sus? Muierile lor si-or fi imprumutat o juma’ de kil de ulei ca sa nu mai trimita bodyguardul la pravalie. Tanti Maria o fi strigat de pe palier la coana Dana daca n-are un plic cu foi de dafin disponibil. Ai de jos aveau doi baieti, cam mici pentru gusturile celor doua fete de la etajul unu. La doi, Vacaroii aveau si ei un baiat. Copiii mai schimbau, deh, o vorba, o minge in curte. De unde atata ura la ai batrani? Canalul, in vremea stalinista, a fost alimentat cu detinuti de vecinii care aveau exercitiul statului cu urechea lipita de perete. Nea Cenusa de la mine din sat a injurat intr-o seara, in bucatarie, de rasarit. "Tui rasaritul ma-sii". Era injuratura lui.

Vecinul l-a turnat si nea Cenusa a ramas material onomastic la Canal. Romania, la nivelul marii politici devenite gretos politica de precupete, traieste convulsiile generate de ura primului om din stat fata de ceilalti doi. Toti trei au fost vecini de scara.

Cand eram copil am asistat la impartirea averii intre trei vecini care mosteneau un unchi. Averea insemna o casa de pamant cu gradele, sase scaune si o masa de brad. Pentru ca nu s-au inteles in certuri nesfarsite, au daramat casa din care au ramas trei gramajoare egale de gateje. Scaunele s-au nimerit impartibile. Mai greu a fost cu masa. Au taiat-o cu joagarul, in fata satului consternat, in trei.