Ionuţ Radu este portarul tineretului, un salvator cu plonjoane de kamikaze şi un şef în vestiar, cu gravitaţie, atrăgând toţi coechipierii la atitudinea lui curajoasă, demnă, cu privirea sus. „Mândri că suntem români”, „Să facem o ţară întreagă fericită”, „Unde nu au ajuns picioarele, a ajuns inima, am jucat cu inima”. Aceste motto-uri clamate de Ionuţ Radu au ridicat la punct de fierbere inimile fotbaliştilor din naţionala de tineret, care a făcut minuni la turneul european: să învingi Anglia înscriindu-i patru goluri, să sufoci Croaţia, reprezentanta fotbalului, vicecampioană mondială, au uimit lumea întreagă. La fiecare partidă a europenelor de tineret, la fiecare meci din campionatul Italiei, unde culege aprecieri foarte bune pentru prestaţiile sale, Ionuţ Radu îşi aşează în poartă un tricou. După paradele salvatoare ale portarului român el duce la buze şi la piept tricoul, care devine un înger păzitor al lui. Tricoul este al surorii lui, Ema, cea care s-a ridicat la cer când avea doar 14 ani. Ionuţ Radu îi dedică surorii lui, plecată printre îngeri, orice reuşită a lui şi tricoul acesta, aducător de bine al fetiţei răpuse de o boală groaznică, stă alături de portarul român de peste 10 ani. Tricoul Emei, împiedicată la uitare, spune multe despre caracterul, sensibilitatea, trăinicia sentimentelor căpitanului naţionalei de tineret, Ionuţ Radu. Tricourile reprezintă şi o fascinaţie şi un mister. Fericirea la cote maxime după marcarea unui gol le împinge prudenţa acestor marcatori şi, după ce balonul intră în poarta adversă din şutul lor, îşi scot tricourile şi rămân în bustul gol, în aclamaţiile tribunelor. Regulamentele interzic această formă de bucurie şi pedeapsa este încasarea unui cartonaş galben. În capcana asta a bucuriei cu tricoul fluturat spre suporteri a picat Moruţan, chiar eliminat în partida decisivă cu Ucraina pentru al doilea galben, iar în derbiul cu Anglia au primit catronaşe de pedeapsă Puşcaş şi Coman. Despre tricoul roş-galben-albastru vorbea şi Gică Popescu. „Tricoul naţionalei trebuie să-ţi frigă pielea şi să te ducă spre dăruirea pe teren. I-am spus şi fiului meu Nicolas că, dacă nu-şi stoarce tricoul de sudoare, a intrat degeaba în meci”.