Ne-am dus jos de tot. Ca bolovanu-n apa. Zacem pe fundul baltii. O fi si criza asta economico-financiara internationala de vina, nu zic nu. Poate ca frica asta care ne-a intrat in oase ne-a tulburat mintile si ne-a smintit sufletele. O fi si asta, ma gandesc. Da’ parca prea e de tot! Prea ne-am tampit, bre. Nu ma refer la dumneavoastra. Dumneavoastra sunteti o persoana ok, plina de bun-simt, bun-gust si tot ceea ce mai e bun p-aci, primprejur. Dumneavoastra sunteti o persoana distinsa, cu preocupari elevate. Ati avut, desigur, abonament la Festivalul "George Enescu", pentru ca, nu-i asa?, un eveniment ca asta trebuie urmarit cap-coada, nu poate fi ratat nimic. Dumneavoastra sunteti un spirit viu, o constiinta in permanenta treaza. Dumneavoastra sunteti un suflet nobil si un spirit civic gata oricand de actiune. Dumneavoastra priviti atent (nu vi s-a facut lehamite), dar cu detasare, viata politica din tara noastra. In schimb, habar n-aveti cum e cu ultima moda in materie de divorturi, nu urmariti darele de bale pe care le lasa in urma lor o anumita categorie de miliardari autohtoni. Pentru dumneavoastra vulgarul, injuratura reflexa, curiozitatea ieftina – nu mai vorbesc despre cea gratuita! – barfa, suspiciunea acra, reaua intentie, sunt lucruri de pe alta planeta, caracteristici definitorii ale unei alte specii de viata, extraterestre. Nu, deci nu despre dumneavoastra este vorba, ci despre noi, ceilalti. Astia care se uitam la portofel ca la icoane si se atingem de el ca de sfintele moaste. Astia care stim mai degraba ce e in familia Columbeanu si a lui Truica decat ce se intampla cu fratii, surorile, parintii sau copiii nostri. Despre noi e vorba, despre cei care presupunem ca totul e bine pe langa noi, ca suferinta, singuratatea, tragedia sunt altundeva, departe, la televizor mai degraba, dar si acolo totul e numai prefacatorie. Despre noi e vorba, astia care belim ochii la curu’ lu’ Monica fosta Columbeanu, actualmente Gabor, si o sorbim din ochi pe sora-sa, despre noi astia e vorba, stimata doamna, stimate domnule, nu despre dumneavoastra, despre noi, vulgul, astia carora sotii Truica ne insenineaza zilele. Care ramanem cazuti pe spate si cu gura cascata cand aflam ca seful arbitrilor a fost arestat. "Cum, dom’le, el?!!! Insusi ??? Se poate??? Deci se poate!!!" S-atunci, in starea catatonica in care ne-a bagat o asemenea veste, spiritul dreptatii se umfla in noi, da pe afara din ego-ul nostru si ni se face chiar si putin frica, asa, ca vorba aia, daca e s-o luam numai pe dreptate, sa impingem dreptatea pana la ultimele consecinte, atunci nu stiu... Despre noi e vorba, astia care respiram aerul din tara lui Basescu si ni se pare ca e greu. Despre noi, astia, carcotasi fara viziune, mici si la suflet si la stat, ca parca ni se imputineaza si trupurile stimata doamna, stimate domn, zau asa. Nu despre dumneavoastra, despre noi e vorba. Despre noi, astia care uitam sau ne facem ca uitam ca armata romana e condusa de unu’ care si-a construit cariera pe tradare (si inventare, pardon!, ofiter de intendenta fiind la inceputuri si cap mafiot mai tarziu, pana acum, de curand). Despre noi, astia care injuram birjareste, care ne taram zilele intre un somn si o insomnie, care radem prosteste, despre noi e vorba, nu despre dumneavoastra. Despre noi e vorba atunci cand spun ca parca prea ne-am tampit si avem nevoie toata ziua-buna-ziua sa ne deschida ochii unii dinafara, sa ne invete strainii sa traducem din romana in romana. Sa ajunga sa voteze altii in locul nostru, parca prea ne-am tampit. Sa-nvatam sa traim, sa iubim si sa suferim de la televizor, privind cum o fac altii in locul nostru! Ne servesc lectia milogelii si a parului pe spinare cei pe care noi i-am facut puternici. Parca prea ne-am tampit. Noi, astia, nu dumneavoastra.