Truică, Moni, Băse, Gabi…

Ne-am dus jos de tot. Ca bolovanu-n apa. Zacem pe fundul baltii. O fi si criza asta economico-financiara internationala de vina, nu zic nu. Poate ca frica asta care ne-a intrat in oase ne-a tulburat mintile si ne-a smintit sufletele. O fi si asta, ma gan­desc. Da’ parca prea e de tot! Prea ne-am tampit, bre. Nu ma refer la dum­neavoastra. Dumneavoastra sun­teti o persoana ok, plina de bun-simt, bun-gust si tot ceea ce mai e bun p-aci, primprejur. Dumneavoastra sunteti o persoana distinsa, cu preocupari elevate. Ati avut, desi­gur, abonament la Festivalul "George Enescu", pentru ca, nu-i asa?, un eve­niment ca asta trebuie urmarit cap-coada, nu poate fi ratat nimic. Dumneavoastra sunteti un spirit viu, o constiinta in permanenta treaza. Dum­neavoastra sunteti un suflet nobil si un spirit civic gata oricand de actiune. Dumneavoastra priviti atent (nu vi s-a facut lehamite), dar cu de­tasare, viata politica din tara noastra. In schimb, habar n-aveti cum e cu ul­tima moda in materie de divorturi, nu urmariti darele de bale pe care le la­sa in urma lor o anumita categorie de miliardari autohtoni. Pentru dumneavoastra vulgarul, injuratura re­flexa, curiozitatea ieftina – nu mai vor­besc despre cea gratuita! – barfa, sus­piciunea acra, reaua intentie, sunt lu­cruri de pe alta planeta, caracteristici definitorii ale unei alte specii de via­ta, extraterestre. Nu, deci nu des­pre dumneavoastra este vorba, ci des­pre noi, ceilalti. Astia care se uitam la portofel ca la icoane si se atingem de el ca de sfin­tele moaste. Astia care stim mai de­graba ce e in familia Co­lum­beanu si a lui Truica decat ce se in­tampla cu fratii, surorile, parintii sau copiii nos­tri. Despre noi e vorba, despre cei care presupunem ca totul e bine pe lan­ga noi, ca suferinta, singuratatea, tra­gedia sunt altundeva, departe, la te­levizor mai degraba, dar si acolo to­tul e numai prefacatorie. Des­pre noi e vorba, astia care belim ochii la curu’ lu’ Monica fosta Columbeanu, ac­tualmente Gabor, si o sorbim din ochi pe sora-sa, despre noi astia e vor­ba, stimata doamna, stimate domnule, nu despre dumneavoastra, des­pre noi, vulgul, astia carora sotii Trui­ca ne insenineaza zilele. Care ra­ma­nem cazuti pe spate si cu gura cascata cand aflam ca seful arbitrilor a fost arestat. "Cum, dom’le, el?!!! In­su­si ??? Se poate??? Deci se poate!!!" S-atunci, in starea catatonica in care ne-a bagat o asemenea veste, spiri­tul dreptatii se umfla in noi, da pe afara din ego-ul nostru si ni se face chiar si putin frica, asa, ca vorba aia, daca e s-o luam numai pe dreptate, sa impingem dreptatea pana la ultimele consecinte, atunci nu stiu... Despre noi e vorba, astia care respiram aerul din tara lui Basescu si ni se pare ca e greu. Despre noi, astia, carcotasi fara viziune, mici si la suflet si la stat, ca parca ni se im­pu­ti­nea­za si trupurile stimata doamna, sti­mate domn, zau asa. Nu despre dum­neavoastra, des­pre noi e vorba. Despre noi, astia care uitam sau ne fa­cem ca uitam ca armata romana e con­dusa de unu’ care si-a construit ca­riera pe tradare (si in­ventare, pardon!, ofiter de intendenta fiind la in­ceputuri si cap mafiot mai tar­ziu, pa­na acum, de curand). Des­pre noi, astia care injuram bir­ja­reste, care ne taram zilele intre un somn si o insomnie, care radem pros­teste, des­pre noi e vorba, nu despre dum­nea­voastra. Despre noi e vorba atunci cand spun ca parca prea ne-am tam­pit si avem nevoie toata ziua-buna-ziua sa ne deschida ochii unii di­na­fara, sa ne in­vete strainii sa tradu­cem din ro­ma­na in romana. Sa ajun­ga sa voteze altii in locul nostru, par­ca prea ne-am tampit. Sa-nvatam sa traim, sa iu­bim si sa suferim de la te­le­vizor, pri­vind cum o fac altii in lo­cul nostru! Ne servesc lectia miloge­lii si a parului pe spinare cei pe care noi i-am facut puternici. Parca prea ne-am tampit. Noi, astia, nu dumneavoastra.