Ultima sansa

Oricat de rece, de calm, de neclintit s-ar crede un om, exista momente care ii depasesc posibilitatile de a-si ascunde emotia - intalnirea cu femeia iubita, descoperirea unei editii rare intr-un anticariat de provincie, aparitiile in public si chiar primirea unei telegrame, acel mesaj tiparit pe benzi subtiri de hartie lipite pe un formular si adus pana la usa de catre un postas deseori emotionat si el. Telegrama aducea vesti de bucurie, vesti triste, anunta succese sau neplaceri, ajungea repede si era imposibil de ocolit sau ignorat.

Subiect, inspiratie, uneori chiar ghid de stil literar (cine poate uita capodopera lui Caragiale?), telegrama a avut multi ani de glorie, de la primul mesaj transmis in Mai 1844 de la Washington la Baltimore chiar de inventatorul telegrafului, Samuel Morse, cel cu codul nu demult iesit din uz, si pana de curand. Prima linie permanenta a fost inaugurata in 1861. Telegrama a purtat vestea succesului primului zbor al fratilor Wright, in 1903, dar a si anuntat in 1914 inceperea primului razboi mondial, a revolutionat comunicatiile ajungand in perioada ei de glorie, anii ’20-’30 ai secolului trecut, sa depaseasca net telefonia la distanta.

Multi autori compara senzatia creata de telegraf cu entuziasmul pe care l-a starnit in anii nostri computerul personal. Numarul mesajelor a scazut insa vertiginos, de la cateva milioane in primele doua decenii de dupa al doilea razboi mondial la mai putin de 20.000 in 2005.

Cu timpul a aparut telex-ul, o forma ceva mai avansata tehnic de telegrafie, iar in ultimii ani lumea a fost invadata (in sensul bun al cuvantului!) de e-mail, SMS-uri, telefonie pe internet. Multe voci au prevestit sfarsitul clasicei telegrame, cel putin in domeniul ei initial, continentul nord-american, acoperit de la Est la Vest si de la Nord la Sud de o firma celebra, Western Union, care avea la un moment dat un personal de peste 14.000 de curieri, pedestri si biciclisti. Firma, care a anuntat acum cateva zile ca isi intrerupe orice activitate in domeniul telegrafiei, este cea pomenita de magnatul cinematografului, Samuel Goldwyn (litera "G" din MGM!) in discutia pe tema arta pentru arta si arta cu mesaj. "Cine are mesaje sa foloseasca Western Union!", a declarat domnul G., ramas in istoria divertismentului ca autorul unui lung si remarcabil sir de gafe.

Mai exista cateva firme care se ocupa de telegrafie, poate ca nu exclusiv, asigurand supravietuirea telegramei macar in 44 de tari din Europa, pe internet mai pot fi gasite cateva adrese de firme de telegrafie, specialistii in psihologia comertului mai vorbesc inca de impactul emotional superior al telegramei atat asupra expeditorului, cat si a primitorului. Dar una dintre cele mai celebre utilizatoare de telegraf, regina Angliei, care le trimitea supusilor ajunsi la centenarul personal o telegrama de felicitare, se multumeste in ultimii ani cu simple carti postale.

Sa mai aiba oare telegrama sanse de supravietuire? Greu de crezut. Vom ramane, cei mai varstnici, desigur, cu amintiri despre telegrame, vom ajunge poate la ziua in care un membru mai tanar al familiei va intalni cuvantul si ne va cere explicatii, vom comenta intr-un grup restrans de prieteni influenta telegrafiei asupra exprimarii (concizia impusa de preturi, utilizarea cuvantului "stop" in locul unui semn de punctuatie, exploatarea domeniului de catre prozatori atat de diferiti, ca Hemingway si Evelyn Waugh), asta daca vom avea norocul sa ne mai ajute memoria. Cine poate sti?

Mie unul imi ramane modesta placere de a retrai momentele de stupoare ale operatoarelor din Babadag pe vremea in care, tanar medic de tara, profund influentat de lectura lui Urmuz, trimiteam mesaje telegrafice suprarealiste parintilor mei, de mult obisnuiti cu micile mele fantezii nevinovate. Ma framanta inca de pe atunci ideea unei sanse in plus, citisem ca exista in Mexic, la capatul unei sosele, la intrarea in desertul Coahuila, o carciuma foarte modesta pe a carei firma scrie: "La Ultima Oportunidad" cu o laudabila si lapidara concizie si fara nevoia de traducere.