Un clasic al sovietologiei

A incetat din viata, in varsta de 80 de ani, profesorul Martin Malia, unul dintre cei mai influenti interpreti ai istoriei politice ruse si sovietice.
Subtil istoric al sovietismului, Malia a oferit in scrierile sale un diagnostic lucid al destinului experimentului utopic in Rusia. Din cartea de memorii a lui Richard Pipes aflam ca Pipes si Malia au candidat candva pe acelasi post la Universitatea Harvard.

A castigat Pipes, Malia a plecat in California, unde a predat istorie rusa la Berkeley pana la pensionare. A devenit celebru, atunci cand, semnand cu litera "Z", a publicat in 1990, in revista Daedalus, un articol intitulat "Spre Mausoleul lui Stalin". Ideea centrala era ca initiativele gorbacioviste nu vor reusi sa reformeze fundamental sistemul sovietic. Pe de alta parte, sustinea autorul anonim, aceste eforturi vor duce la naruirea URSS si la finalul comunismului in Europa. Publicarea articolului a provocat o furtuna de speculatii la Washington, unde, pe atunci, administratia Bush (tatal) il sprijinea cu fervoare pe Gorbaciov.

S-au lansat ipoteze conform carora autorul articolului ar fi Zbigniew Brzezinski, celebrul kremlinolog si fost consilier de securitate nationala in perioada Carter. Un alt nume vehiculat a fost cel al Condoleezei Rice, in epoca specialista pe chestiuni sovietice la Consiliul Securitatii Nationale. Ideea era ca articolul era menit sa-l incurajeze pe Gorbaciov sa accelereze reformele (fragmente din eseul respectiv au fost publicate in paginile editoriale ale cotidianului New York Times). Semnatura "Z" era de altfel o aluzie clara la un alt articol publicat in revista Foreign Affairs la inceputul Razboiului Rece. Semnat "X", articolul respectiv a pus bazele doctrinei indiguirii expansionismului sovietic. Autorul sau era George Kennan, specialist pe chestiuni ruse si comuniste, pe atunci directorul biroului de planificare politica din Departamentul de Stat.

In cele din urma, Malia a recunoscut paternitatea articolului si a spus ca a dorit anonimatul pentru a-si proteja sursele din URSS. Privind retrospectiv, era vorba de o analiza patrunzatoare, de o remarcabila forta anticipativa, a declinului irezistibil al sovietismului. Intemeiata pe cunoasterea si pretuirea literaturii si practicii disidente din URSS si din Europa de Est, viziunea lui Malia contrazicea multe din tezele scolii revizioniste care considera ca sistemul sovietic detinea inca resurse economice si morale care i-ar fi permis nu doar supravietuirea, dar si un real dinamism.

Cartea cea mai importanta a lui Martin Malia, publicata in 1994, este Tragedia sovietica: destinul socialismului in Rusia. Spre deosebire de Pipes, Malia a vazut in utopia socialista de sorginte vestica principala cauza a despotismului sovietic. Pe scurt, pentru Pipes, Rusia a distrus socialismul democratic, cata vreme pentru Malia, socialismul a distrus Rusia. Urmasi ai nihilistilor secolului al XIX-lea, bolsevicii au dus la extrem logica iacobinismului si a directiei autoritare din marxism. In Tragedia sovietica, Malia il cita pe istoricul francez Alain Besancon care spunea ca diferenta dintre primii crestini si bolsevici este ca cei dintai stiau ca cred, in timp ce Lenin si partizanii sai credeau ca stiu. Aceasta aroganta epistemologica a fost de fapt substratul fanatismului care a inspirat si mobilizat tentativa de reconstructie totala a conditiei umane simbolizata de sovietism. Malia a scris pe larg pe tema relatiilor dintre comunism si nazism, accentuand ca cele doua experiente totalitare aveau in comun ura viscerala in raport cu valorile liberale.

Merita amintit ca Malia a scris studiul introductiv la editia americana a Cartii Negre a comunismului, aparuta la Harvard University Press. El a fost si biograful lui Aleksandr Herzen, una din putinele figuri de seama ale traditiei democratice ruse din secolul trecut. Articolele sale din New York Review of Books, National Interest si New Republic au fost adeseori comentate in presa de mare tiraj. In 1999, Malia a publicat lucrarea Rusia sub ochii Vestului: de la Calaretul de Arama la Mausoleul lui Lenin. Pozitia lui Malia era antipodic opusa celor care afirma exceptionalitatea insurmontabila a culturii politice ruse. Teza sa era urmatoarea: de-a lungul timpului Rusia a fost divinizata ori stigmatizata in ochii opiniei publice vestice mai putin datorita rolului ei real in Europa, cat mai degraba "temerilor si frustrarilor, ori sperantelor si aspiratiilor, generate in interiorul societatii europene de propriile sale probleme". Malia s-a opus celor care au denuntat orientarile populist-autoritare de dupa 1991, propunand mereu o imagine mai degraba optimista privind sansele intemeierii statului de drept in Rusia. Cartile lui Martin Malia raman repere indispensabile pentru toti cei care doresc sa inteleaga nu doar trecutul, ci si prezentul Rusiei. L-am intalnit la cateva conferinte, l-am ascultat intodeauna cu atentie si, chiar atunci cand m-am aflat in dezacord cu el, am stiut ca aveam de-a face cu un ganditor de prim rang. Cartea sa Tragedia sovietica este lectura obligatorie la cursul pe care il tin la Universitatea Maryland despre ascensiunea si prabusirea comunismului in secolul XX.