Un crap viu

Vasile B. le-a povestit colegilor de birou cum a cumparat el un crap viu, unul de zece kile, cand s-a dat dezlegarea la peste, si cum l-a invatat negustorul sa-i traga cu un ciocan in cap, inainte de a-l curata de solzi.

Apoi, cat de tare s-au minunat copiii, care, obisnuiti cu ciorba de capete si cozi, nici nu stiau ca pestii sunt mai lungi. Vasile B. a carat pestele, care i se zbatea in brate, cu tramvaiul, primind tot felul de sfaturi despre cum trebuie preparat crapul cand e mare. Ca si cum orice consumator de chitici congelati poarta in traista cutitul specialistului in crapi umpluti cu portocale si asparagus. Nevasta lui Vasile B. a dat drumul la apa rece in cada si imediat crapul si-a revenit si a inceput sa scoata bulbuci. Poate ca asa era el, o specie de crap care scotea baloane ca de sapun pe gura sau poate ca baloanele astea erau de la fulgii de sapun cu care-l hraneau copiii. Pana seara, toata lumea n-a vorbit decat despre crapul din baie, cat de bine se simte el acolo, cum mananca absolut tot ce-i dai, dovada ca n-a refuzat nici bobitele de Dero pe care i le aruncau pe furis Mireluta si Ionut, si ce bine e sa ai un crap la casa omului. Vasile B. si-a dat seama ca nu-i bine deloc sa ai un crap la casa omului, cand a vrut sa faca o baie. "Pai, unde - l-a inrebat sincer mirata sotia - , ca doar n-o sa intri in cada crapului!?"

Si nu numai cada era de acum a crapului, ci toata casa. Ba chiar si viitorul casniciei lui Vasile B., intrucat, in clipa in care a intrebat unde e ciocanul sa-i dea in cap crapului, bunica a urlat la el: "Nenorocitule, maine ai sa le dai in cap la oameni", copiii au izbucnit in plans, iar sotia l-a amenintat ca baga divort si s-a incuiat in baie, ca sa se giugiuleasca demonstrativ cu crapul alintandu-l asa, ca sa auda toti: "Craputul meu drag" si "Crapusorul cel dragut si vesel".

"Bine, bine - a zis retoric Vasile B., intrucat nu era momentul pentru intrebari personalizate - , dar nu vi l-am cumparat ca sa-l mancam?". "Ei, da - i-a raspuns bunica, dar nu retoric, ci foarte direct, mult mai direct decat se cuvenea sa-si permita la pensia ei - ca pana acum n-aveai ce baga in tine, nehalitule! Ti s-a facut de crap!"

Noaptea, dupa ce toti s-au culcat, Vasile B. s-a dus in baie - in baia crapului - l-a privit cum face curse nervoase dintr-un capat in celalalt al cazii, ca si cum se astepta s-o vada o data lungindu-se si ea nu se lungea, s-au privit in ochi - ori cel putin asa i s-a parut omului - si i-a zis luandu-l binisor in brate, ca sa nu se zbata si sa trezeasca toata casa: "Batrane, asta e, nu ti-e dat sa-mi fii saramura".

Dupa care a coborat cu liftul, a iesit la strada cu crapul, care bolborosea linistit la pieptul sau si mai scotea din cand in cand cate un balonas albastrui de Dero, si l-a aruncat in bazinul decorativ cu pesti exotici, care se mananca intre ei, din parc.

Nu-i tocmai sigur ca toate i s-au intamplat lui Vasile B. Povestea crapului care scapa netaiat, si in unele variante devine un fel de caine pe langa casa omului, o istorisesc multi. Nu trebuie facuti mincinosi. E doar un semn ca din vietile noastre au cam inceput sa lipseasca povestile, iar cand dam de una neverosimila, ne repezim cu totii pe ea precum Vasile B., bunaoara, care in apartament n-avea cada, ci dus.