Vasile B. le-a povestit colegilor de birou cum a cumparat el un crap viu, unul de zece kile, cand s-a dat dezlegarea la peste, si cum l-a invatat negustorul sa-i traga cu un ciocan in cap, inainte de a-l curata de solzi.
Apoi, cat de tare s-au minunat copiii, care, obisnuiti cu ciorba de capete si cozi, nici nu stiau ca pestii sunt mai lungi. Vasile B. a carat pestele, care i se zbatea in brate, cu tramvaiul, primind tot felul de sfaturi despre cum trebuie preparat crapul cand e mare. Ca si cum orice consumator de chitici congelati poarta in traista cutitul specialistului in crapi umpluti cu portocale si asparagus. Nevasta lui Vasile B. a dat drumul la apa rece in cada si imediat crapul si-a revenit si a inceput sa scoata bulbuci. Poate ca asa era el, o specie de crap care scotea baloane ca de sapun pe gura sau poate ca baloanele astea erau de la fulgii de sapun cu care-l hraneau copiii. Pana seara, toata lumea n-a vorbit decat despre crapul din baie, cat de bine se simte el acolo, cum mananca absolut tot ce-i dai, dovada ca n-a refuzat nici bobitele de Dero pe care i le aruncau pe furis Mireluta si Ionut, si ce bine e sa ai un crap la casa omului. Vasile B. si-a dat seama ca nu-i bine deloc sa ai un crap la casa omului, cand a vrut sa faca o baie. "Pai, unde - l-a inrebat sincer mirata sotia - , ca doar n-o sa intri in cada crapului!?" Si nu numai cada era de acum a crapului, ci toata casa. Ba chiar si viitorul casniciei lui Vasile B., intrucat, in clipa in care a intrebat unde e ciocanul sa-i dea in cap crapului, bunica a urlat la el: "Nenorocitule, maine ai sa le dai in cap la oameni", copiii au izbucnit in plans, iar sotia l-a amenintat ca baga divort si s-a incuiat in baie, ca sa se giugiuleasca demonstrativ cu crapul alintandu-l asa, ca sa auda toti: "Craputul meu drag" si "Crapusorul cel dragut si vesel".