Un mister numit Ioana d’Arc

Anul acesta se implinesc 600 de ani de la nasterea unuia dintre cele mai misterioase personaje din istoria Frantei: Jeanne d’Arc. O noua ocazie pentru istorici de a-si confruta tezele si teoriile in legatura cu aceasta eroina a razboiului de o suta de ani, devenita simbol al salvarii Frantei, dar si al renasterii ei.

La Biblioteca Nationala a Frantei pot fi consultate peste 20.000 de carti dedicate Ioanei d’Arc. Numerosi scriitori celebri din Europa i-au dedicat poeme, drame, romane, epopei… Printre ei se numara Shakespeare, Voltaire, Schiller, Mark Twain, Brecht, George Bernard Shaw, Anatole France, Paul Claudel… Ea a inspirat masiv si cea de-a 7-a arta care i-a dedicat peste 25 de filme. Marea actrita de origine suedeza Ingrid Bergman a incarnat-o pe marele ecran in doua productii, una realizata in 1948 de Victor Fleming, iar alta in 1954 de Rosselini. Ce dovada mai buna ca 'fecioara de la Orléans' (cum i se mai spune) a iesit de multa vreme din cadrul strict francez devenind un mit universal?

Sa ne intoarcem in urma cu 600 de ani cand, pe 6 ianuarie 1412 se nastea, la Domrémy, un sat din estul Frantei, Jeanne d’Arc, sau Ioana d’’Arc. Sa fi fost ea o simpla fiica de taran, analfabeta dar cu viziuni religioase puternice, asa cum ne sugereaza istoriografia traditionala? Altfel spus, sa fi fost ea o fata din popor trimisa de vocea divina sa-l ajute pe Carol al VII-lea sa scape de englezi si sa-l incoroneze apoi pe acesta, cu mana ei, in catedrala de la Reims dupa traditia franceza? Cum de a reusit insa o simpla analfabeta iesita de la coada vacii sa-l convinga pe rege sa-i dea cal si armura si mai ales conducerea armatei franceze? Ceva ramane suspect in aceasta ascensiune fulguranta a Ioanei de la statutul de copilita la cel de sef militar.

Ceea ce au observat si istoricii de unde sute si sute de teorii dintre cele mai pasionante si uneori dintre cele mai extravagante. Unii spun ca Ioana d’Arc este o formidabila inventie a curtii franceze de la acea epoca, pentru a da un impuls decisiv luptei de eli­berare de sub asa-zisul jug englez. Alti istorici considera ca Ioana d’Arc era nascuta din os domnesc, un bastard regal deci incredintata unui fermier, cum procedau la acea ora multi nobili pentru a se debarasa de progeniturile accidentale si nelegitime. Ideea unei inscenari de mari proportii, a unei extraordinare manipulari istorice este vehiculata de multi cercetatori, uneori cu argumente interesante. Unii merg cu speculatiile pana a spune ca Ioana d’Arc nici nu a fost de fapt arsa pe rug de englezi, in 1431, asa cum afirma documentele oficiale, si ca s-ar fi maritat si ar fi trait discret in diverse castele.

Cum spunea insa un mare presedinte al Frantei, Charles de Gaulle, care si el s-a vazut in situatia de a-si asuma rolul de salvator al tarii sale, o natiune nu se forjeaza cu 'adevaruri istorice, ci cu mituri si legende'. Iata motivul pentru care, indiferent de adevarul istoric, francezii o prefera in continuare pe Ioana d’Arc in rolul traditional de fecioara martira, de eroina salvatoare a Frantei, de simbol fondator al natiunii.
Interesant este si faptul ca dupa disparitia ei fizica de pe scena istorica, deci dupa procesul pe care i l-au orchestrat englezii si dupa arderea sa pe rug la Rouen, Ioana d’Arc a fost uitata intr-o prima faza. Si in aceasta privinta sunt unele teorii, dintre care cea mai plauzibila este aceea ca regele Carol al VII-lea a avut tot interesul sa-si atribuie el meritele victoriei asupra englezilor.

Jeanne d’Arc a fost insa 'redescoperita' de scriitorii romantici si de istorici in contextul revolutiei franceze, deci in momentul cand Franta isi consolida fundamentele moderne. Reabilitata si canonizata in secolul al XX-lea, Ioana d’Arc a fost apoi adoptata ca mit national, dar a intrat si in jocul partidelor politice. Inca din secolul al XIX-lea, miscarea de extrema dreapta din Franta a transformat-o pe Ioana d’Arc in emblema politica. De mai bine de 20 de ani Frontul National face acelasi lucru si in fiecare an, pe data de 1 mai, ii dedica o ceremonie care se termina cu un discurs la statuia lui Jeanne d’Arc de la Paris, din fata gradinii Tuilleries. Pe fondul prezidentialelor de anul acesta, iata-l insasi pe Nicolas Sarkozy decis sa nu lase imaginea Ioanei d’Arc exclusiv in custodia politica a extremei drepte.

Drept pentru care pe 6 ianuarie s-a deplasat in satul in care s-a nascut Jeanne d’Arc pentru a-i omagia memoria. Seful statului francez, care va fi probabil candidat si la propria sa succesiune, a declarat in mai multe rinduri ca 'Jeanne d’Arc inseamna Franta' si ca nu poate fi admisa 'confiscarea imaginii ei de catre extrema dreapta'.

Numeroase alte grupari, forte politice sau curente de gandire au incercat sa o adopte la randul lor pe 'Fe­cioara de la Orléans' in sco­puri ideologice sau propagandistice. O mare personalitate a socialismului francez, Jean Jaurès, la inceputul secolului trecut, o celebra pe Ioana d’Arc ca pe un simbol al 'inter­na­tio­nalismului si al pa­triotismului'. Imaginea ei a fost insa deseori utilizata si in scopuri strict comerciale si pusa pe sticle de bere sau pe cutii de branza. Pentru a rezuma putem spune ca misterul si mitul Ioanei d’Arc marcheaza inca actualitatea fran­ceza, iar anul acesta ur­meaza sa iasa pe ecrane si un nou film avand-o ca personaj principal.