Un moment de răscruce al campaniei

Anunţurile de la finele săptămînii trecute sînt doar începutul parangheliilor ce vor fi, mai mult ca sigur, ceremoniile de desemnare.

Finele săptămînii trecute poate fi poreclit, fără riscul de a greşi, momentul feeric al viitorilor prim-miniştri. Conducerea PNL a aprobat  candidatura lui Călin Popescu Tăriceanu. La Alexandria, Mircea Geoană şi-a anunţat şi el disponibilitatea de a conduce guvernul României după scrutinul de la 30 noiembrie 2008. PD-L pare să-şi fi limpezit şi el opţiunile. Theodor Stolojan a dat ştire că şi-a depus candidatura în chestiunea desemnării. Deşi în cadrul PD-L se vorbeşte de niscaiva frămîntări interne în chestiunea desemnării, iar Theodor Stolojan a ţinut să precizeze că urmează să se supună procedurilor, candidatura sa e ca şi bătută în cuie. Excepţie fiind scenariul, lansat de unii, cu un Traian Băsescu dînd vrabia din mînă pentru cea de pe gard, e greu de presupus că opţiunea PD-L va fi alta. Emil Boc iese din discuţie. Partidul a decis ca primarii şi preşedinţii Consiliilor judeţene să nu-şi abandoneze posturile proaspăt dobîndite. Vasile Blaga, slăbit după eşecul de la locale, şi-a micşorat dramatic şansele. Prin raportare la imaginea pe care şi-a făcut-o electoratul în privinţa unui premier, Theodor Stolojan nu are concurent serios în PD-L.

Anunţurile făcute de cei trei au dat presei noastre posibilitatea de a-şi exersa ironia de extracţie caragialiană. Plecînd de la premisa – reală – că pentru a ajunge premier sînt necesare condiţii ce nu depind de voinţa aspirantului, cum ar fi victoria la scrutin a partidului său, toanele lui Traian Băsescu – mulţi comentatori au văzut în anunţurile celor trei un soi de vînzare a pielii ursului din pădure.

O astfel de abordare, interesantă în planul scriiturii, intră în conflict cu adevărul vieţii, pentru că nu ia în calcul noutatea spectaculoasă a scrutinului din 2008. Întîia oară după 1990, parlamentarele nu mai coincid cu prezidenţialele. În anii electorali anteriori, candidatul la Preşedinţie a constituit locomotiva partidelor sau alianţelor înscrise în cursa pentru Parlament. În 2008, în absenţa candidatului la Preşedinţie, fiecare partid se vede constrîns să parieze pe candidaţii la funcţia de premier. Candidaţii la postul de premier trebuie văzuţi astfel din perspectiva rolului lor de excepţie pe parcursul campaniei electorale: cel de locomotivă a partidului sau a alianţei.

Desemnarea candidatului la funcţia de premier se constituie astfel într-un moment major al însăşi bătăliei electorale. Anunţurile de la finele săptămînii trecute sînt doar începutul parangheliilor ce vor fi, mai mult ca sigur, ceremoniile de desemnare. Fiecare dintre cele trei partide cu şanse sigure de a accede în Parlament îşi au pregătite proceduri menite a amplifica răsunător aşa-zisa desemnare. PSD a anunţat deja un Congres Extraordinar. Ca şi PNL, PSD lasă să se întrevadă o strategie pe care am putea-o numi a lucrului sigur. Nu-i exclus ca PD-L să aibă o altă strategie, conturată prin unele fapte din ultimul timp: cea a unei aşa-zise confruntări interne în chestiunea desemnării. Ar putea fi o strategie benefică PD-L, formaţiune care a avut de suferit din cauza imaginii de partid în care toată lumea răsuflă după comenzile de la Cotroceni.

Pînă atunci, momentul anunţării rămîne indiscutabil un eşec al celor trei partide din punctul de vedere al figuraţiei electorale. De observat, astfel, că PSD şi PD-L au anunţat posibilii desemnaţi forţaţi de decizia conducerii PNL. PSD a ratat astfel prilejul de a face din momentul de la Alexandria o lovitură mediatică. Nu ştim ce a fost în personalitatea lui Theodor Stolojan. Sigur e însă că modalitatea lejeră în care şi-a anunţat candidatura a dat o notă de neseriozitate mondenă unui politician al cărui avantaj electoral l-a reprezentat seriozitatea împinsă pînă la scorţoşenie. Deşi iniţiatori ai procesului, nici liberalii n-au dat semne că sînt conştienţi de importanţa momentului.

Ratările de acum pot fi însă contracarate dacă partidele devin conştiente de importanţa candidaturii la postul de şef al guvernului în bătălia electorală care se anunţă pentru această toamnă. O strategie bine gîndită ar putea transforma un moment trecut în plan secund la alegerile anterioare într-un prilej de lovituri electorale ieşite din comun.