O ziarista din provincie s-a sinucis. Am aflat de moartea ei de curand. Dar bine, mi-a zis unul din fostii sai colegi de redactie, au trecut doisprezece ani. Cum de-ai aflat doar acum?
Am aflat doar acum pentru ca acum m-am interesat de ea. Era o fata inimoasa si cu chef de viata. N-as putea sa spun ca nu parea genul de om care nu se sinucide, deoarece nu m-am gandit niciodata cum sunt ei oamenii care se sinucid si cu atat mai putin daca alcatuiesc o categorie. La moartea mea ma gandesc adesea, insa la moartea altora nu. Cine sunt eu ca sa ma substitui lui Dumnezeu? Fata care si-a luat zilele a fost gasita dupa doua saptamani atarnand de rezervorul de apa din baie. Un politist care a anchetat cazul considera moartea ei suspecta, intrucat se putea salva urcandu-se pe capacul de placaj al veceului. "Unii cand vor sa-si ia zilele - mi-a explicat politistul - se spanzura si de calorifer. A trebuit sa scriu ca a fost un suicid. Traia intr-o saracie cumplita. N-am gasit bani si nici lucruri pe care le-ar fi putut vinde. Si-a lasat serviciul ca sa se faca ziarista. Dar in oras se tipareau o gramada de ziare si stiti cum era pe atunci, apareau cateva luni si gata. Maica-sa n-a stiut ce prost o ducea. Era o femeie de la tara, care se mira ca fata nu-i mai trimitea bani". Adevarul e ca in urma cu doisprezece ani mi-a ajuns ceva la ureche. Am uitat-o deoarece am vrut sa uit. Erau prea multi cei despre care stiam ca n-au nici o sansa. In partea vesnic neadormita a memoriei se pare insa ca intrebarea a ramas, iar cand m-am gasit in orasul de provincie, unde o cunoscusem chiar in redactia cotidianului la care incerca sa se faca remarcata prin comentarii politice pro-regaliste, primul lucru a fost sa ma interesez de soarta ei. "Scria bine, avea har?", l-am intrebat pe fostul coleg al fetei, care si el esuase ca gazetar si acum tragea mata de coada zicandu-mi ca astepta sa fie angajat portar la teatrul local. "Nu conteaza cum scria. Toti eram la fel, ce sa fi stiut, daca in tot orasul nu era cine sa ne invete meseria? Avea liceul sau, ma rog, asa spunea, lucrase pana in â90 la o fabrica de camasi, cosea camasi, asta facea. Voia si ea, proasta, ce nu putea".