Un nonsens mai mare

UN DOMN CARE A FACUT FIGURATIE intr-o multime de filme romanesti spune ca si figuratia are satisfactiile ei. "Am fost general neamt doua saptamani", imi sopteste el.

Soptit din care ar trebui sa inteleg tot ce vreau. Iar ca sa se asigure ca am ajuns si la intelesul suprem al intamplarii, adauga: "Am plecat de la filmari cu uniforma pe mine. Am mers cu ea in autobuz, in tramvai. Pricepi ce vreau sa spun? Doua saptamani, zilnic". "Ei, bine, si?", intreb. "Si, nimic!", spune el trist.

FIUL UNUIA DIN EVACUATII RADAUTENI din timpul razboiului e fericit fiindca legea i-a acordat, in sfarsit, drepturile: "Am dreptul la sase calatorii la clasa-ntai anual". Si pentru ca le-a primit, le face. Bantuie tara in lung si-n lat, desi, oriunde s-ar duce, nu e asteptat de nimeni. Viata lui devine un calvar, doar ca sa nu piarda ceva de care oricum n-avea nevoie. E batran, bolnav, dar pleaca spre Sighetu Marmatiei cu clasa-ntai numai pentru a le povesti vecinilor de compartiment ca el merge gratis. Un drept care aduce a pedeapsa: grija de a te misca neintrerupt, ca pret al faptului c-ai fost candva calatorit cu sila!

TOATE CULEGERILE DE CUGETARI despre femei sunt intocmite si scrise de barbati. Cand vom avea si antologii cu cinismele scrise ale femeilor, abia atunci vom realiza tot subsolul raporturilor dintre sexe. La 20 de ani gaseam ca unele maxime sunt deosebit de spirituale. Ca, de pilda, cea privitoare la modul in care imbatranesc femeile. Se masculinizeaza, seamana a mosi. Acum, dupa ce-am cunoscut doi autori de culegeri de aforisme despre femei avand amandoi fete de babe, sunt mult mai distantat fata cu intelepciunile acestui gen de scrieri.

IN URMA CU CATEVA DECENII, o tanara prozatoare si-a publicat cartea de debut. Cum se intampla adesea, desi persoana a continuat sa se miste in mediile artisticesti, primei carti nu i-au mai urmat altele. Cand vine vorba de carti si crede ca e oportun sa spuna si ea ceva, prozatoarea de odinioara, astazi o batranica pe care nu mai stie nimeni cum o cheama, isi incepe toate frazele cu "Cartea mea… ". Oamenii cred ca tocmai i-a aparut un volum si cer amanunte. Atunci, cu un suras usor condescendent, ca si cum tot ce in arta era calitate s-a consumat de mult, precizeaza: "Cartea aia a mea…".

ACUM CATIVA ANI, la departamentul Carte din Ministerul Culturii a fost numit sef un inginer pe nume Maruntelu sau Mititelu. Din doi oameni care i se adresau unul ii gresea numele. Din doi oameni care-i greseau numele, unul incerca timid o reparatie zicandu-i "Dom’ inginer". Din doi oameni care-i ziceau "Dom’ inginer", unul isi dadea sema de grotescul situatiei si anume ca la departamentul Carte era sef un ignorant, indiferent ca-l chema Maruntelu, Mititelu, Piticutu sau Scundacu. Din care cauza, dialogul, care oricum era imposibil, devenea foarte tensionat. Sa-l fi chemat Cracanatu, Chelu, Burtosu, Falcosu - parca mai mergea. Un nonsens pare a avea o motivatie subtila in relatie cu un nonsens mai mare.