Un ochi plange, altul rade

Ce veselie se starneste cand mai-marii europeni ne lauda sau ne declara inchis cate un capitol de negociere. Nu e discurs oficial, nu e declaratie de ministru, nu e interviu la radio sau la televizor fara sa contina o "componenta" - devenita esentiala - referitoare la stadiul integrarii noastre in Uniunea Europeana.

Breasla scriitorilor, pictorilor, actorilor - a creatorilor, in general - se tine deoparte de entuziasmul national privind integrarea in Europa. Are si motive: de Noica, Cioran, Ionesco, Brancusi, Grigorescu etc. a auzit o lume intreaga, nu doar Europa.

Politicienii sunt insa cuprinsi de frenezie cand vine vorba despre succesele noastre europene. Dorinta de a ajunge acolo - sus, unde au reusit sa acceada, recent, zece tari, printre care si vecina noastra Ungaria - are efecte cat se poate de benefice, in special pe taramul amputarii totalitarismului si dictaturii politico-economice. Nu fiindca s-ar speria coruptii de zecile, sutele de declaratii ale oficialilor europeni despre coruptia noastra - devenita studiu de caz - , ci pentru ca, macar pret de o zi, doua, capetele neincoronate ale fraudei stau ceva mai ascunse de gura lumii europene.

Ce nu s-a spus, decat voalat, pana acum, este adevarul despre pretul integrarii. Cat ne va costa sa ajungem europeni cu patalama, astfel incat, in cativa ani, sa cumparam de la chioscul din colt paine Spicul si apa Biborteni pe euro, si nu pe lei. Iata doar cateva date care ar trebui sa ne puna pe ganduri.

La un euro primit drept subventie, de catre un agricultor de la Uniunea Europeana va exista un alt roman care va fi obligat sa investeasca doi sau trei euro, pentru atingerea normelor comunitare obligatorii in ceea ce priveste protectia mediului.

In timp, speram ca economia romaneasca va deveni tot mai performanta. Din vis si speranta face parte si crearea cat mai multor locuri de munca si mult mai bine platite, prin cresterea investitiilor straine. Insa Bugetul de stat va avea de suferit, pentru ca, de exemplu, banii proveniti din colectarea taxelor vamale nu vor mai fi folositi de Romania, direct, ci vor intra la Bugetul comunitar. Asa va arata, practic, integrarea europeana a Romaniei: costuri care vor trebui platite de cetatenii acestei tari, puse in balanta cu beneficii care vor veni de la Bruxelles : fie bani in mana unor categorii profesionale, cum ar fi fermierii, fie investitii, fie locuri de munca.

Fara a face o nota de plata amanuntita, cercetatorii Pre-Accession Impact Studies prezinta, in premiera, cifre si observatii importante, care permit romanului - bogat ori sarac - sa puna in balanta avantajele si dezavantajele integrarii.

Astfel, din studiu reiese ca indicatorii economici si sociali ai Romaniei vor sta cu mult mai rau in anii care vor urma, daca nu vom intra in Uniunea Europeana, fata de ce ne asteapta daca vom adera. Dar in urmatorii cinci-sase ani, efortul investitional, doar pe anumite domenii, cum ar fi transporturile, protectia mediului sau contributia la bugetul comunitar, este enorm: in jur de 25 de miliarde de euro. Iar aceste investitii trebuie suportate de Romania din banii proprii, obtinuti din impozite, profit reinvestit, credite, pentru a atinge un nivel minim de modernitate.

Iar costurile sunt crescute si din cauza intarzierii anumitor reforme care, facute la timpul lor, ar fi usurat factura. In cifre si cuvinte putine, nota de plata a aderarii arata asa: 5,6 miliarde de euro la bugetul comunitar, in primii trei ani de la integrare , formarea a zeci de mii de specialisti in probleme comunitare, cresterea numarului de asiatici si ex-sovietici care vor intra in Romania, cresterea numarului de falimente, investitii masive din partea patronilor in retehnologizare, cresterea preturilor, in special la produsele agroalimentare.

In plus, vom avea pensii mai mici si vom plati impozite mai mari. Pentru a echilibra aceasta situatie, rata totala de ocupare a fortei de munca va trebui sa ajunga la 70% din populatia capabila sa lucreze. Banca Nationala a Romaniei va avea putine sanse de succes in lupta cu stabilizarea monedei nationale, daca va adopta, anul viitor, politica de "tintire a inflatiei", fiindca nu are cum sa evalueze corect evolutiile cresterii preturilor.

Romania va avea mari probleme in implementarea legislatiei europene. La aceasta ora, gradul de concordanta intre legislatia romana si cea a Uniunii este de aproape 80%, insa la capitolul aplicare, situatia este mult mai dramatica.

Ma si gandesc la domnii de pe la Registrul Auto Roman ce angoasa vor avea sa-si adapteze activitatea, stiut si demonstrat fiind faptul ca, in aceasta institutie, altele sunt resorturile care guverneaza - nicidecum interesul concurentei cinstite si egalitatii de sanse pentru toti partenerii.

Si la ei, dar si la altii - colegi bugetari - normele europene vor deveni oricum obligatorii, din momentul aderarii, iar Romania va avea de pierdut neaplicandu-le.

Mergem mai departe. Din cauza slabei productivitati si calitati, Romania risca sa nu-si acopere cota alocata, cum ar fi la zahar sau lapte. Daca, in doi ani dupa integrare nu realizam productia la care ne-am angajat, cotele vor fi diminuate, iar platile directe pentru fermieri vor fi reduse. In prezent, productia agricola in Romania este de 248 de euro pe hectar. In schimb, un fermier european obtine, in medie, 2.200 de euro pe aceeasi suprafata.

Dulce-acrisor pretul integrarii, ar zice gurmanzii. Pe de o parte, nu se poate sa ne izolam, pe de alta parte, gustul bucuriei de a ne integra este amar.

Ce-i de facut? In primul rand, sa avem onestitatea - politicieni si jurnalisti - sa le spunem romanilor ce ii asteapta. Sa fie in cunostinta de cauza si sa nu ajungem in situatia - deloc indepartata in acest moment - ca beneficiile integrarii sa ne ocoleasca si sa nu stim sa ne jucam si noi cartea economica. Dar cum, cei care stau la masa unde se fac aceste carti sunt politicienii, pe umerii lor - dovediti de multe ori a fi neexperimentati - va sta povara incurcaturilor nascute din competitia directa pe piata a produselor noastre cu cele europene. Si-atunci sa auzim adevaratele chinuri ale facerii noastre europene…