Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România a ieşit din epoca descreşterii. De aici înainte, chiar dacă ne vom mai poticni, va fi obligatorie consolidarea urcuşului.
Lucrul nu-i tocmai simplu. În împrejurările actuale, când „evoluţia recentă a unor indicatori relevanţi indică o relativă încetinire a activităţii economice în a doua parte a anului”, cum se arată în comunicatul BNR de după şedinţa de vineri a Consiliului de Administraţie, se cuvine să fim mult mai atenţi la riscurile conjuncturale. Comunicatul BNR a evocat cu deosebire scăderea producţiei agricole. Dar a subliniat că de luat în seamă este şi contextul global, care rămâne marcat de incertitudini privind soluţionarea durabilă a crizei datoriilor suverane din zona euro şi de problemele din sistemul bancar la nivel european.
Dar consolidarea creşterii PIB-ului este, totodată, extrem de complicată pe fondul obişnuitelor pierderi cauzate de modul învechit în care este organizată munca în societatea românească. Elixirul creşterii – fără o combinaţie între restructurare şi o ecuaţie economică în care venitul să fie legat de competiţia muncii – nu ne poate fi de ajutor. Fără aceste două salturi, calitative, nici un fel de alchimie nu ne poate salva. Iar expansiunea în continuare a creşterii economice, atât de mult visată, nu ne-ar aduce mai multă bunăstare.
Ce va fi în noiembrie şi decembrie 2012? Dar în anii ce vin? Desigur, se anunţă timpuri grele. Creşterea economică va urca probabil cu 1, cu 2 sau cu 3 la sută. Mai mult PIB, deci. Dar mai mult PIB nu ne va aduce, în anii viitori, condiţii de viaţă mai bune dacă producţia de bunuri şi servicii va continua să fie, în multe întreprinderi de stat sau în companii private, cu spatele la calitate. Fiindcă bunăstarea s-ar îndepărta şi mai mult de societatea românească.
Sunt încă multe plăţi de făcut. Plătim pentru că munca e încă departe de un nivel optim de performanţă. Pentru că salariile sunt rupte de productivitate, eficienţă şi calitate. Pentru că producţia şi consumul s-au dezechilibrat îngrijorător înainte de criză iar în vremea crizei ameliorarea aşteptată încă nu s-a împlinit. Şi pentru că multe întreprinderi produc pierderi în loc de profit. Sunt bolile cele mai grave. Dacă România va continua ca până acum nu vom avea mai multă bunăstare. Pentru că mai multe produse competitive, care să fie căutate pe piaţa internă şi la export, nu va creşte puterea de cumpărare a banilor noştri. Şi nici nu vom scăpa definitiv de povara inflaţiei.
Se va discuta serios despre aceste teme, ce ne frământă de mulţi ani, în acest sfârşit de an electoral? Vor fi politicienii preocupaţi de producţie, consum, bani, bănci, de fapt de o încrengătură de stări, de energii, de cifre de care depinde bunăstarea societăţii? Deocamdată, nu se face simţit un prea mare entuziasm în această privinţă. Mai degrabă, există tentaţia de a considera aceste teme… vechi şi expirate. Deşi, vorba poetului, „toate-s vechi şi noi îs toate”. Pentru că an de an e nevoie să ne apropiem de aceste teme cu gânduri noi, cu nevoi noi, cu cunoştinţe noi, cu forţe noi. Şi chiar dacă, în practica noastră economică, numeroase întreprinderi şi instituţii centrale s-au postat cu spatele la piaţă şi refuză cu îndârjire să-şi schimbe poziţia, poate că e vremea să înţelegem că PIB-ul nostru de 120 de miliarde de euro e prea mic pentru nevoile atât de mari ale ţării. Şi, mai cu seamă, e prea mic pentru o ţară cu 19 milioane de locuitori, într-o vreme în care o ţară ca Finlanda împarte un PIB de 190 de miliarde de euro la numai 5 milioane de locuitori.
