Un pompier în politică: Becali

Ante-scriptum. Mai întâi, despre o nouă măciucă de la Bruxelles, pentru care trebuie să fim recunoscători panaramelor şi pramatiilor din guvernarea Boc-Băsescu, cei care acum se dau de prospătură şi cer ca la 9 decembrie să fie readuşi la putere spre a-şi îndeplini programul de propăşire a ţării. După POSDRU, Comisia Europeană a început procedurile de suspendare şi a plăţilor din programele operaţionale Transporturi şi Competitivitate, ca urmare a nu mai puţin de 225 de fraude masive (cele mai multe din UE) comise în anul 2011. Fraude în care sunt implicaţi patroni, demnitari, funcţionari publici şi pe care, deşi avea semnale, DNA-ul lui Daniel Morar le-a lăsat să se mureze în fişete.

Nu-l cunosc personal pe Gigi Becali, dar asta nu înseamnă că nu urmăresc atent evoluţia acestui interesant personaj în spaţiul public. Sunt multe a i se reproşa - de la gura spurcată, la tribulaţiile lui prin politică. După cum sunt altele, care au făcut din el o rara avis printre cei bogaţi, în primul rând prin generozitatea cu care ajută oameni nevoiaşi sau bolnavi. Sau felul în care şi-a educat fiicele, fete silitoare, inteligente şi cuminţi, ale căror bune rezultate la învăţătură n-au fos în nici un caz determinate de sponsorizarea şcolii de către tatăl lor. Iată, însă, că asupra lui Becali s-a abătut o ploaie de pietre azvârlite de adversari ai săi iviţi peste noapte, după ce PNL l-a adoptat iar USL l-a trecut pe lista de candidaţi la deputăţie. Vrând un loc de parlamentar ca reprezentant al cartierului Ghencea, pe care, mai ales dacă nu se mai ceartă cu suporterii Stelei, îl va şi câştiga.

Categoric, nici Gigi Becali nu se revendică drept urmaş al Brătienilor. Dar câţi din peneliştii cu ştaif şi cu afaceri uneori controversate, de azi, îi au pe ctitorii acestui mare partid istoric în arborele genealogic? Te pomeneşti că autentici sunt doar cei duşi cu sacul de către Stolojan în cămara lui Băsescu! Acum, însă, are loc o dură şi destul de strânsă bătălie electorală, iar orice mandat va conta. Culmea e că lunetişti contra lui Becali nu sunt îndeosebi peneliştii. Poate doar unii, cum e Călin Popescu Tăriceanu, care uită însă că, prin 2005, la inundaţii, când el se stopşea la sinistraţi că "doar nu o să le facă hotel", Becali chiar construia şi dăruia, pe banii lui, vreo 200 de case. Fiind un fel de pompier, care ştia că, la incendiu, trebuie stins focul, nu e timp de discursuri.

Cei mai înverşunaţi, cei pe care-i bântuie grija de soarta PNL sunt câteva trompete ale... PDL! Un mic avocat (mic la stat, dar şi la sfat), ţărănist pârât, Aurelian Pavelescu, hămesit după un loc în Parlament, îşi arată recunoştinţa faţă de noii mentori sărind la gâtul lui Becali. Ai cărui bani , nu de mult, după cum zice acesta, nu i-au mirosit a oaie. Unor cuconiţe care-şi schimbă desuurile din portocaliu în verde şi acum le revopsescsc în ARD le pute şi lor sarica. Alţii, care-şi pun nevestele să împartă sarmale electorale, se întreabă şi ei ce să caute Becali în Parlament, ce calificare de legislator are el. 

Rostul lui Becali în Dealul Spirii nu ar fi acela de iniţiator de legi. Ci de a pune umărul când şi unde trebuie. Ar fi suficient să aibă flerul să vadă care din proiectele altora sunt în folosul alegătorilor şi să-şi dea votul pentru ele. Şi mai ales să aibă gura mare, nesfiindu-se să o deschidă atunci când recondiţionatele fecioare şi feciori care au dus ţara de râpă, reveniţi în Parlament, ar ridica iarăşi capul şi ar reîncepe mânăriile.