x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un preşedinte suferind profund

8
Autor: Petru Calapodescu 14 Noi 2012 - 14:51
La primul său discurs după ce şi-a lins rănile de la referendum, luni seara, preşedintelui Băsescu era gata-gata să-i dea să-i dea lacrimile pentru bietul popor român. Care va plăti din greu, de la prunc la nonagenar, pentru că a vrut să-l demită şi pentru că România va avea parte de un raport MCV "dezastruos", ba ni se va amâna şi intrarea în Spaţiul Schengen, deoarece actuala putere ar fi dărâmat statul de drept. Gâtuit de emoţie, Băsescu a sărit cu prăjina peste adevăruri. A revenit la microfon însă marţi seara, când nu mai era atât de marcat, nu mai părea în pragul plânsului. Şi tot nu a spus ceea ce trebuia spus. Ci a mizat iarăşi pe memoria scurtă a oamenilor sau pe spiritul lor de toleranţă, gata să treacă, aşa cum o fac de opt ani, prea lesne peste minciunile şi intoxicările pe care le produce non stop. Ce ar mai fi trebuit să spună, ca să explice "starea extrem de dificilă în care se află ţara"? Între altele, că în Schengen trebuia să intrăm încă din 1999, cânt tot el, dar şi Boc erau la putere, însă am tot fost amânaţi, dată fiind, între altele, vraiştea din vămile aflate în mâna Blejnarului său drag. Că gradul înalt de corupţie la nivel înalt e greu să-l pui în cârca USL, care era în opoziţie, neavând acces la sacul cu bani, din care se demonstrează azi că demnitarii şi clienţii pedelişti au furat sau au risipit cu amândouă mâinile. Că nu USL trebuie să răspundă pentru cele 20 de miliarde de euro, potrivit Curţii de Conturi, prăduite prin achiziţii publice oneroase sau veroase în doar doi ani, ci miniştrii şi alţi demnitari portocalii, care acum au nesimţirea să candideze la Parlament şi să ceară să li se încredinţeze formarea guvernului. Ipoteză pe care Băsescu nu o neagă, fie şi dacă ar fi ca, incredibil într-o democraţie, să ignore rezultatul alegerilor. Ba se şi vântură varianta sfidătoare Videanu premier. Videanu, cel cu Hidroelectrica, Videanu, cel care, succedat de Ariton, a condus Ministerul Economiei, împingând Oltchim în faliment.Ar mai fi putut Băsescu să-şi asume promovarea sau apărarea unei şleahte de incapabili şi chiar de corupţi, ca şi terfelirea, prin intermediul ţuţărilor săi, a imaginii României. Astea şi multe, multe altele asemenea sunt adevăruri pe care Băsescu şi ardeiştii săi înceacă să le ascundă în ceaţă şi-n diversiuni demagogice de joasă speţă. Nu în amânarea Schengen stă dezastrul economic, ci în ceea ce s-a găsit în ministere după ce strada i-a evacuat pe pedelişti. Adevăruri pe care, însă, USL ar trebui să le strige - cu nume, date şi fapte - din toate puterile. Pentru ca electoratul să fie în cunoştinţă de cauză. Deocamdată, însă, USL are mai curând o atitudine pasivă, cel mult reactivă, deşi ar trebui să iasă la bătaie. Am chiar senzaţia că, supunându-l pe Ponta unei presiuni zbierate la microfon, Băsescu va ajunge să-i propună chiar şi un troc: îi mai slăbeşte juvăţul, dacă se face băiat cuminte şi-i acceptă nişte contracte şi interese ajunse, pare-se, la scadenţă. Cum ar fi concesiunile de exploatări aurifere şi cuprifere, ori gazele de şist. Teme reluate de Băsescu în întâlnirea de săptămâna trecută cu misiuneaa FMI (de ce-o fi fost nevoie şi de încă o întâlnire?!), după cum interesant e şi faptul că o delegaţie de oameni de afaceri americani, între care reprezentantul Chevron-şisturi, i-a exprimat gratitudinea pentru modul în care le susţine interesele. Inclusiv printr-un lobby făţiş şi nepermis. Da, Băsescu e gata să plângă de durere pentru soarta naţiei. "Vai, ce milă mi-e de tine!", lăcrimă crocodilul, mai înhăţînd o halcă din antilopa imprudentă.

Serviciul de email marketing furnizat de