Daca Biletelul exista, el trebuie urgent dat publicitatii. Asumat de Administratia prezidentiala ca fiind documentul invocat de Elena Udrea: un biletel descoperit in arhiva de la Cotroceni, trimis de Calin Popescu Tariceanu impreuna cu un Raport despre privatizarea Petromidia la o data precisa si in imprejurari precise. Am tinut sa precizez ca Biletelul trebuie sa fie dat publicitatii astfel, deoarece exista si posibilitatea unei diversiuni marsave.
Lasand in plan secund alte evenimente - unele chiar importante - presa de luni, 15 ianuarie 2007, a continuat sa acorde spatii largi afacerii zise si a Biletelului otravit.Citez cateva dintre titlurile cu care s-au pricopsit articolele si comentariile dedicate acestui subiect colorat de inestimabile note de telenovela de Dambovita scrisa, totusi, de Caragiale: "Biletul la vedere!" (Ziua), "Biletul la control!", (Evenimentul zilei), "Prezentati biletul, domnule presedinte!", (Cotidianul).
Nu mai e nevoie sa citesti textele propriu zise pentru a trage o concluzie: presa il someaza pe Traian Basescu sa transeze chestiunea biletelului.
O pozitie care nu-si are temeiurile in simpla curiozitate profesionala. Asa cum se contureaza din articolele si comentariile tiparite sub titluri precum cele de mai sus, presa a sesizat posibilitatea ca afacerea cu Biletelul sa fie o diversiune purtand marca inconfundabila a lui Traian Basescu.
Sa ne reamintim. In dupa-amiaza lui 30 noiembrie 2004, la doua zile dupa primul tur al prezidentialelor, Traian Basescu a aparut la toate televiziunile pentru a solicita, in numele Aliantei D.A., anularea alegerilor parlamentare si prezidentiale, invocand fraudarea prin softul pus la dispozitia Biroului Electoral Central de Institutul National de Statistica.
Tot Traian Basescu a cerut destituirea imediata a BEC, acuzat de implicare in frauda electorala, arestarea imediata a directorului firmei care a pregatit softul, anchetarea Directiei de Statistica, sigilarea calculatoarelor din Directia de Statistica.
Azi stim ca n-a fost nici o frauda: chiar in 10 decembrie 2004, Centrul pentru Alegeri Libere si Democratia din Serbia, invitat de Pro Democratia, a stabilit ca asa-zisa frauda era o minciuna. Numai ca rezultatele expertizei au fost comunicate publicului abia la 14 decembrie 2004, dupa ce Traian Basescu biruise in al doilea tur.
Insusi Traian Basescu, dupa explozia mediatica, a dat inapoi, sustinand ca a gresit acuzand firma de soft, dar mai ales anuntand ca nu se retrage din cursa, asa cum ar fi cerut grozava acuzatie.
Momentul din 30 noiembrie 2006 a fost decisiv pentru rasturnarea rezultatelor din primul tur.
In cei doi ani si ceva care au trecut de la scrutinul din decembrie 2004, Traian Basescu a exploatat cu brio acest truc ieftin al aruncarii pe piata a unei acuzatii grozave, dar fara temei, la adresa unui adversar politic pentru ca, ulterior, dupa ce ea si-a facut efectul, s-o dezminta sau s-o imblanzeasca, ba chiar, cum a fost in unele cazuri, sa spuna ca a gresit.
De la dezvaluirile Elenei Udrea au trecut, iata, cinci zile. Calin Popescu Tariceanu continua sa sustina ca n-a scris si n-a trimis presedintelui nici un biletel. Desi s-a angajat ca va cauta in Arhiva de la Cotroceni, domnul presedinte se face ca ploua.
Ce asteapta domnul presedinte? Sa treaca timpul si opinia publica sa ramana incredintata ca premierul a fost in stare de un asemenea gest condamnabil? Sa apara - provocat, poate, chiar de domnia sa, un alt eveniment mediatic senzational - si presa, ocupata cu tratarea acestuia, sa uite a-l mai intreba de biletel?
Daca Biletelul nu exista in arhiva de la Cotroceni, acest lucru trebuie comunicat urgent opiniei publice. Daca Biletelul exista, el trebuie urgent dat publicitatii. Asumat de Administratia prezidentiala ca fiind documentul invocat de Elena Udrea: un biletel descoperit in arhiva de la Cotroceni, trimis de Calin Popescu Tariceanu impreuna cu un Raport despre privatizarea Petromidia la o data precisa si in imprejurari precise. Am tinut sa precizez ca Biletelul trebuie sa fie dat publicitatii astfel, deoarece exista si posibilitatea unei diversiuni marsave. Si anume ca documentul sa apara intr-un ziar aflat in slujba Cotrocenilor ca fiind procurat din surse. Lesne de priceput ce s-ar intampla intr-un asemenea caz. Premierul ar nega autenticitatea documentului. Presedintele ar evita sa se pronunte sau ar raspunde ambiguu sau l-ar dezminti dupa un anume timp. Chestiunea ar ramane in coada de peste din punctul de vedere al stabilirii adevarului. In schimb, opinia publica ar ramane incredintata ca premierul a scris si trimis un astfel de document.
Si convins ca astfel de smecherii tin la poporul roman, Traian Basescu sa continue a le folosi cu brio.
Pentru a-si rezolva interesele mai mult sau mai putin dubioase.
Citește pe Antena3.ro