Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Polonia fratilor Kacinscki a confirmat asteptarile. Romania fratelui Basescu, nu! Euro-unionismul romanilor ii sperie pe euro-sceptici, nu coruptia.
Dacă Preşedintele Băsescu foloseşte lupta împotriva corupţiei spre a-şi anihila adversarii politici interni, sînt unii – din păcate, inclusiv printre aliaţi – care o utilizează spre a ţine România la periferia UE. Nu punem aici în discuţie realitatea fenomenului corupţiei şi nevoia combaterii lui intransigente. Nu discutăm nici despre cercurile transnaţionale de afaceri şi protectorii lor politici naţionali care blamează corupţia românească precum bărbaţii care acuză de prostituţie femeile care le resping avansurile, deşi sînt disponibile pentru alţii. În viziunea acestora, România este prea puţin coruptă pentru a fi scutită de acuzaţia de corupţie (sic!). Întrebarea care ne preocupă acum este cărui interes îi corespunde marginalizarea internaţională a României sub pretextul ţinerii în carantină a unei ţări corupte?
Ne ajută să răspundem acestei întrebări un text recent al profesorului britanic Thomas Gallagher, care prin chiar titlul ales – "Viitorul Europei-viziune de mahala" – se autocalifică, dar îşi dezvăluie şi ţinta. De o rea-credinţă abjectă, pseudo-analiza în formă de pamflet a respectivului domn adaugă, chipurile, opinia societăţii civile comentariilor tendenţioase apărute în ziare britanice altfel respectabile precum Financial Times sau The Economist. Convergenţa acestor luări de poziţie cu demersurile puţin diplomatice ale unor diplomaţi britanici acreditaţi la Bucureşti şi Bruxelles, ca şi cu declaraţiile antiromâneşti ale doamnei Monica Macovei – fostul ministru român de Justiţie ajuns în Macedonia într-o misiune finanţată de Guvernul britanic – fac de neînlăturat tentaţia de a vedea aici o acţiune coordonată politic.
Cum se împacă teza potrivit căreia, fiind coruptă, România a ajuns prea repede în UE, cu declaraţia privind sprijinul acordat de Marea Britanie integrării europene a României, atît de elocvent rostită de premierul Tony Blair în faţa Parlamentului român (atunci omagiat ca reprezentant legitim al unei naţiuni prietene, iar astăzi acuzat de ocrotirea corupţilor)?! Iritarea necontrolată a domnului Gallagher îi conferă acestuia meritul de a fi mai explicit decît majoritatea celor ale căror concepţii le exprimă.
Ca şi corespondentul Financial Times Tony Barber, Thomas Gallagher porneşte de la un neadevăr. El pretinde că România ar dori sancţionarea Irlandei pentru exercitarea dreptului său de a refuza prin referendum ratificarea Tratatului de la Lisabona; cînd, în realitate, tocmai respectul pentru opţiunea irlandezilor, garantat de respectul egal acordat celorlalte opţiuni ale membrilor UE, impune crearea unui statut special care să nu implice Irlanda într-un proces de reformă instituţională nedorit de ea, fără a împiedica însă progresul acestuia dorit de alţii. Dacă expresia euro-scepticismului irlandez este legitimă, exprimarea euro-unionismului românesc nu este. Pentru domnul Gallagher, România apare textual asemenea hoţului de buzunare care operează în tribunele selectelor hipodromuri engleze şi care, după ce îşi termină treaba, "începe să se simtă parte integrantă a selectului public, astfel că în momentul culminant al cursei urlă şi el alături de spectatorii bona fide, încurajînd, la nimereală, un cal pe care nici nu-l cunoaşte şi pe care oricum nu a pariat".
Care este însă calul încurajat la nimereală? Autorul articolului nu lasă dubii asupra identităţii lui. El este Europa politică, Europa unită pe baze federale, Europa ca federaţie de state-naţiune. Românii nu ar fi pariat pe acest cal, dar, ni se explică, ca toţi corupţii îşi doresc o construcţie instituţională guvernată de "regulamente mai puţin pedante decît cele actuale", aşa cum este construcţia de tip federal, astfel încît să obţină condiţii mai favorabile furtului. Euro-unionismul românilor ar fi, deci, periculos pentru viitorul Europei. De aceea, pînă cînd membrii cinstiţi ai UE nu îi vor decreta ca fiind vindecaţi de corupţie, trebuie să li se interzică a se mai exprima asupra procesului de integrare europeană şi a-şi promova proiectele referitoare la el. România, "omul bolnav al UE", urmează a fi izolată ca suburbie a Uniunii pînă la vindecare.
Alături de Polonia, România este cea mai mare naţiune central-europeană inclusă în ultimul val de extindere a UE. Euro-scepticii au sperat că ele vor juca aici rolul pe care Franţa gaullistă l-a jucat în NATO. Polonia fraţilor Kacinscki a confirmat aşteptările. România fratelui Băsescu, nu! Euro-unionismul românilor îi sperie pe euro-sceptici, nu corupţia.
A lucra în interesul inamicului înseamnă trădare. Forţele conservatoare euro-sceptice din UE aparţin însă unor state aliate. Preşedintele Băsescu va trebui să decidă totuşi dacă sprijinul personal primit din partea acestor state în schimbul condamnării României la exil în mahalaua Europei mai este acceptabil.
