Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşadar, Tribunalul Bucureşti a amânat pentru 26 septembrie pronunţarea sentinţei în dosarul privind privatizării ICA! Motivul invocat fiind acela că magistraţii au nevoie de un răgaz suplimentar pentru studierea dosarului. Nu am de ce să pun la îndoială acest motiv cu atât mai mult cu cât, în acest caz, procurorii au introdus un cap de acuzare cel puţin atipic. Mă refer la acuzaţia adusă lui Dan Voculescu şi anume că “prin mijloace telepatice” i-a manevrat pe cei ce trebuiau să decidă respectiva privatizare.
Fără doar şi poate, un asemenea motiv de punere sub acuzare reprezintă o premieră în justiţie şi nu numai în justiţia română, ci şi în cea europeană, dacă nu chiar în teoria şi practica juridică mondială. De aceea, sunt convins că distinşii juraţi vor consulte o vastă literatură, de la ezoterism la parapsihologie, apelând la cei mai buni specialişti spre a-şi susţine halucinanta acuză.
Dat fiind ineditul absolut al situaţiei, îmi iau, cu toată modestia cuvenită, îngăduinţa să le fac o recomandare bibliografică. Piesa lui Arthur Miller “Vrăjitoarele din Salem”, inspirată din sângeroasele evenimente petrecute, în anii 1692-1693, în Salem, mica localitate din statul american Massachuses. Pe atunci, nişte fetişcane au mers la Tituba- o femeie pe care pastorul Samuel Parris o adusese din India de Vest- pentru ca aceasta să le ghicească viitorul. Prinzând de veste, fanaticii protestanţi au declanşat o tornadă de ură turbată şi un lanţ de procese de pe urma cărora au pierit, fără vină, peste 300 de oameni, acuzaţi că “au făcut pact cu diavolul”. Peste un an, speriat de crimele săvârşite în urma acestui amestec de groază, de intoleranţă şi de prostie fără stavilă, guvernatorul Phips curmă procesele. Răul fusese, însă, făcut.
De atunci s-a încetăţenit sintagma “vânătoarea de vrăjitoare”, care a inspirat răscălitoarea parabolă dramatică a marelui dramaturg american Arthur Miller.
O să mă întrebaţi: ce legătură au toate acestea cu “dosarul privatizarea ICA”, numit, pe merit, “dosarul telepatia”? Iar eu am să vă răspund: au! Ba, păstrând proporţiile cuvenite, au chiar mai multe legături!
1. La anul 1692, fanaticii credincioşi protestanţi din Salem o acuzau pe Tituba că ghicea viitorul fetelor prin Obeah, o practică de adorare a vrăjitoarelor, foate răspândită în Antile, dar pe care intoleranţii şi puritanii o socoteau dovada absolută a pactizării cu Diavolul prin care Tituba, ca slujitoare a Satanei. umrărea pierderea minţilor unor biete fete cam prostănace. Dovezi nu existau, dar asta nu conta în faţa zelului şi a credinţei lor oarbe. Azi, puritanii justiţiarismului, avându-l pe Băsescu în suflet, au evoluat, victimele nu mai acuzate de magie, dar se consideră, tot fără probe, că acestea au fost folosite procedee moderne, mai ales procedee telepatice, pentru a-i manipula pe nişte slujbaşi ai statului. Şi atunci, ca şi acum, devotamentul orb justiţiarilor fanatici nu are nevoie de probe şi de argumente, ajunge doar scorneala unor minţii înfierbântate!
2. La începutul anilor *50, când se juca atât de controversata piesă a lui Arthur Miller, Statele Unite erau devastate de “vânătoarea de vrăjitoare”, declanşată de senatorul Joseph Mc Carthy, un fanatic puritan politic care vedea în fiecare adeversar un duşman al ţării sau un spion deghizat. Personalităţi marcante ale viaţii publice americane, de la savanţi la artişti de renume au fost victime ale unor dure investigaţii şi ale unei agresivităţi cu mască juridică care devasta destine fără probe dar cu ură dezlănţuită. Azi, puritanii juraţi ai băsismului socotesc pe oricine nu este frate cu ei întru fanatism idolatru ca fiind duşman al neamului, al Europei Unite şi al planetei. Şi de această dată, nu au nevoie de probe, de-ajuns doar ca ei să rostească acuzaţia şi execuţia publică e ca şi făcută!
3. Atât vânătoarea de vrăjitoare din Salemul anilor1692-1693 , cât şi cea din America începutului anilor *50 au fost curmate în urma protestelor viguroase ale unei populaţii îngrozite de urmările mostruoase ale evenimentelor. Şi iarăşi un fapt semnificativ: foarte mulţi dintre cei printre cei care, la început, s-au numărat printre susţinătorii “Vânătorii de vrăjitoare” s-au trezit din somnul raţiunii şi s-au pronunţat, ferm, pentru curmarea crimelor care ameninţau să îi lovească şi pe ei. Azi, vedem că braţul înarmat a (in)justiţie super-băsizate nu mai loveste doar în adversarii politici din rândurile USL-ului, ci a trecut la represalii chiar ărintre fruntaşi ai PDL, până mai ieri partidul celor cu “Zeus” în suflet. S-ar putea, după cum spun unii scpetici, ca totul să nu fie decât un nou joc de glezne al lui Traian Băsescu et comp, în urma cărora (in) justiţia de cas(t)ă a Amiralului Dezstrului Naţional să se facă doar că îi cercetează pe Videanu sau Ioan Oltean, numai aşa, de ochii lumii. După cum, la fel de bine s-ar putea ca, în furia sa oarbă şi în jocul său cinic regizat, chiriaşul pentru încă 65 de săptămâni din Dealul Cotrocenilor să îi sacrifice până şi pe fidelii săi de până mai ieri. Tot ce se poate, că doar nu este la prima ispravă de acest soi…
4. Şi în 1692 şi în 1950, ca şi acum, în 2013, hărţuirea turbată a duşmanului s-a făcut şi se face cu mâna unor magistraţi orbiţi de fanatism şi anume puşi acolo pentru asemenea murdare treburi. Care magistraţi nu (mai) aparţin unei Justiţii oarbe, imparţiale, aflată, prin menirea sa, deasupra oricăror interesele partizane, ci a unei (in) justiţii hper-politizate, orbită de ură, fanatism şi intoleranţă. O (in)justiţie al cărei vârf de lance sunt, astăzi, nişte procurori aserviţi, fără frică şi ruşine, lui Traian Băsescu. Dar nu procurori în înţelesul clasic, originar al termenului: “procureur”(fr) sau “procurator”(lat). Nu, ei îşi zic “procurori” doar pentru că fie au procură expresă de la Traian Băsescu să îi hărţuiască fără milă adversarii pilitici, fie pentru -că au, ei înşişi, plăcerea servilă şi perversă de a-i procura acestuia satisfacţia de a-şi vedea potrivnicii după gratii.
Motive suficiente, cred, pentru a le recomanda, cu cea mai bună credinţă, magistraţilor Tribunalului Bucureşti care vor pronunţa pe 26 septembrie sentinţa- în “Dosarul privatizării ICA2 şi nu în “Dosarul telepatia”!- o nouă lectură a celebrei piese a lui Arthur Miller.
Nu de alta dar, precum bine se ştie, şi sau mai ales, din greşeli învaţă omul…
