Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anunţul ăsta l-am citit undeva, pe net, într-un site cu vânzări/cumpărări, magazin "online" cum se spune, sau aşa ceva, îmi cer scuze faţă de profesioniştii acestui gen de business pentru felul în care profanez universul virtual cu analfabetismul meu în domeniu. Pentru felul în care "strivesc corola de minuni" a internetului cu tastările mele împleticite şi greoaie. Dar nu despre asta este vorba, nu contează unde a apărut strigarea pe care am pomenit-o.
Titlul de mai sus reprezintă un anunţ strict autentic şi ce mi se pare fascinant, este că cele două afirmaţii conţin o semantică extrem de benefică pentru imaginaţie. Hărţile, sunt informaţi vizitatorii, aparţin nu numai proprietarului ci şi secolului şapte. Gândul m-a purtat spre patrie. (Reflex din armată: "suge burta, scoate pieptu', fruntea-nainte, gându' la patrie!") Mi-am imaginat contururile Romaniei trasate cu cerneluri decolorate, munţii , Dunărea, Delta, Marea Neagră, reprezentate în culori şterse însă păstrând amprenta inconfundabilă a unei mâini care a mângâiat, la propriu, teritoriul ţării ăsteia. Care face mişto şi băşcălie că-s patetic e nasol şi p'afarist şi n-am eu voie aici să mă exprim liber. Pe bune, când am citit strigarea aia, de acum înainte aşa am s-o numesc, pentru că este mult mai mult decât un simplu anunţ, m-am gândit instantaneu la Romania. Lucrurile nu s-au oprit aici. Când mi-am dat seama că imaginaţia mea este cantonată în perimetrul ţării, am încercat să-mi închipui un altfel de hartă şi n-am reuşit chestia asta decât preţ de câteva secunde nesemnificative.
O hartă veche a cărei stare de prezentare este nouă. Un lucru îmbătrânit de timp dar care, totodată, este complet nefolosit. Superb! Ceva descoperit de nenumărate ori însă achiziţionat o singură dată. De către actualul proprietar care - iată strălucirea minunăţiei! - nici el nu a îndrăznit să-i maculeze sigiliul, fecioria contururilor, trase în ţiplă probabil. Ce poate fi mai potrivit, mai sugestiv pentru România?! Ţara asta, purtată din mână-n mână, până-n fund la Băse, care vrea s-o taxeze cu aparatul Guvernului Boc. Rămasă totuşi, până acum, timp de secole îndelungate, neatinsă, virgină, admirată, repudiată, supusă tiraniei, curtată ca o femeie uşoară, bătută, de multe ori fiind ea cea care a învins în luptă, cu perioade în care a avut un trai decent, cu altele în care a făcut foamea, dar cu toate astea, încă virgină, ca o vestală (nu râde nimeni că dau cu voi de toţi pereţii!). Nu, pe bune acum! România e o gagică tare mişto, care se ţine super-bine în ciuda timpului şi a încercărilor prin care a trecut. Genul ăla, între două vârste, căreia i-a dat Dumnezeu nişte forme beton, care şi-a păstrat umorul şi autoironia. Când te uiţi la şourile alea cu toc pe care le pleznesc la teve tot felul de don'şoare (indiferent de sex), condiţia în lume a României, pâna acum, apare perfect logică şi foarte simplu de explicat. Până acum, că de acum încolo a sfeclit-o, am impresia că i s-a-nfundat. Au început demoazelele şi primadonele scenei publice, amplasate în mijlocul pieţei media, să se îmbrace ca văduvele şi să bocească, precum babele la înmormântare, soarta tării, auzi tu!, o mândreţe de făptură politică plângând de grija privirilor pe care le vede atunci când lasă geamul maşinii la semafor! Bărbaţii şi-au îmbrăcat straiele de haiducie şi au pornit galop în pribegie prin Parlament să atace sau să apere Palatele Cotroceni şi Victoria.
Dom'le, serios acum! Ce se întâmplă în perioada asta e premieră naţională absolută. România se dă în spectacol. Din păcate, e protagonista unuia jalnic, plin de văicăreli, zbateri inutile, lamentări şi mişcări dezordonate. S-a umplut de ţărâna de pe fundul gropii la care a ajuns. Ţoalele pentru ocazii, păstrate bine până acum (simbolurile naţionale, cultura, arta) s-au făcut ferfeniţă. Scenariul e scris de Traian Băsescu şi Emil Boc, o adaptare proastă după un text cu ecouri internaţionale şi recunoaştere mondială, pus pe scenă pentru prima oară în America. România, gagica aia mişto care se ţine bine... băi, să mor eu, mi-e frica rău de tot că de data asta o să sufere un şoc la care nu o să reziste şi peste noapte o să se transforme într-o rapandulă care umblă bezmetică prin lume, într-o urâţenie care şi-a pierdut minţile.
Mi s-a făcut dor de prezenţele alea mişto, haioase, care se zbenguiau prin ţară şi prin limba română în căutarea unui subiect. Aşa, mi s-a făcut dor de entuziasmul copilăresc al jurnaliştilor care inventau nenorociri atunci când am citit strigarea "vând hărţi vechi, starea produsului, nou", mi-am imaginat cum harta Romaniei, aia veche, cu contururi fragile, o să încapă pe mâinile cine ştie cui, care o să-i rupă cu brutalitate ţipla şi o să-şi bată joc de ea, o să scrie peste Carpaţi şi Dunăre şi Marea Neagră cuvântul ăla care nu semnifică bărbăţia ci instrumentul pişării la beţivi.
Citește pe Antena3.ro
