Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fostul ministru de Externe şi vicecancelar al Germaniei in perioada 1998-2005, Joschka Fischer, semnnază in Jurnalul Naţional un editorial in exclusivitate despre rolul Rusiei in actuala politică mondială.
ANALIZĂ - Moscova, intre reformă şi tentaţia imperialistă
Rusia incearcă să işi regăsească rolul de putere globală şi, in consecinţă, işi umflă muşchii. Semnele de schimbare din politica externă a Rusiei au inceput să se intensifice de cănd preşedintele Vladimir Putin a ţinut un discurs foarte ofensiv in München, in luna februarie.
DEMERSURI. De atunci, Rusia şi-a pus steagul pe fundul mării, sub Polul Nord, pentru a-şi face cunoscute pretenţiile asupra zonei arctice şi a resurselor sale naturale; şi-a anunţat intenţia de a-şi construi propriul sistem de apărare antirachetă şi a lansat in mod repetat ameninţări la adresa Europei din pricina proiectului de amplasare a unui mic scut american; a lansat o bombă sau o rachetă "rătăcită" in Georgia drept avertisment pentru guvernul de la Tbilisi şi aliaţii acestuia; a survolat baza militară americană din Guam (Oceanul Pacific); a blocat in Consiliul de Securitate al ONU decizia privind statutul provinciei Kosovo; a piratat sistemele computerizate din Estonia. Mai mult, fiecare iarnă e insoţită de ameninţări repetate cu "probleme" legate de livrarea de gaze şi petrol către Europa.
MOTIVE. Preţurile ridicate la petrol şi gaze, slăbirea autoindusă a Americii, din pricina aventurii ratate din Irak, creşterea Indiei şi a Chinei, toate acestea au determinat Moscova să işi schimbe politica externă. Totuşi, nu are loc şi o schimbare fundamentală a strategiei Rusiei, intrucăt acest stat a rămas fidel deciziei fundamentale de a se deschide spre Occident, luată la inceputul anilor â90.
Chiar şi in aceste condiţii, stilul de a face politică al ruşilor s-a modificat, trecănd de la cooperare la confruntare. Iar istoria a demonstrat că o schimbare de stil in politica externă poate duce pănă la urmă la una de strategie.
REFORMÃ.... In prezent, Rusia trece printr-un proces de reaşezare. Astfel de perioade apar intotdeauna după revoluţii şi schimbări cu bătaie lungă. Autoritatea la nivel central este restaurată, după ce s-a dezintegrat parţial după prăbuşirea fostei URSS. Incă din secolul al XVI-lea, puterea centrală a jucat principalul rol in construirea istoriei Rusiei, iar situaţia din prezent nu diferă prea mult.
Restaurarea autorităţii centrale este in desfăşurare de ceva vreme. Intr-adevăr, in ziua de azi centrul dictează practic in politica internă şi in economia ţării, ce-i drept, nu intr-un cadru dictatorial, totalitar, ci democratic şi bazat pe regulile pieţei.
Desigur, democraţia a degenerat in ceva ce poate fi numit "democraţie controlată". Teoretic există pluripartitism, alegeri, o societate pluralistă, un sistem juridic independent, o economie de piaţă. Practic, intregul sistem se află sub controlul preşedintelui. Populaţia va avea dreptul, in continuare, să işi determine prin vot preşedintele, dar decizia reală privind numele lui va fi fost luată cu mult timp inainte.
Deşi are un PIB anual apropiat de cel al Italiei, Rusia este in continuare o putere globală şi este prea importantă pentru a o izola sau a o omite. Greutatea sa in termeni strategici este enormă. Viitorul Rusiei va depinde de succesul de a-şi moderniza complet economia, care se axează in prezent in principal pe exportul de petrol, gaze şi alte resurse. Dacă va rămăne dependentă de o economie bazată pe resursele sale naturale, va redeveni un colos cu picioare de lut. Nu va fi nici pe departe la fel de puternică precum fosta URSS. Rusia va reuşi să atingă un nivel de modernizare pe termen lung doar dacă va reuşi să reinvestească in mod profitabil căştigurile din petro-economia sa.
Dar va avea nevoie şi de o modernizare in termeni politici. Cel mai important aspect va fi asigurarea unui sistem juridic cu adevărat independent. Mai mult, Rusia are nevoie de un sistem de mecanisme de control compatibil cu propria cultură şi tradiţie, pentru că, alături de respectarea legii, este o precondiţie esenţială pentru o democraţie funcţională.
n ultimul rănd, Rusia va avea nevoie să clădească un sistem de partide funcţional, capabil să susţină democraţia. Ţinănd cont de dimensiunile considerabile ale ţării, cel mai potrivit sistem ar fi cel bipartit.
Toate aceste tranformări vor cere timp. Ele nu vor avea loc cu uşurinţă şi fără conflicte. Prin urmare, in viitorul previzibil, Occidentul va trebui să negocieze cu o Rusie care tănjeşte după puterea imperială pierdută şi care işi consturieşte politica externă in acest scop.
In politica internaţională, punctele tari ale unei părţi reflectă punctele slabe ale celeilalte. Azi, punctul slab al SUA şi al Europei este invitaţia deschisă adresată Rusiei de a reveni la vechiul său stil imperialist. Atitudinea nu este sub nici o formă prudentă, mai ales pentru Europa.
Europa este direct interesată, din punct de vedere strategic, de o modernizare reuşită a Rusiei şi de relaţii bilaterale favorabile. Mai presus de toate, UE şi statele sale membre nu-i pot permite Rusiei să işi recapete sfera imperială de influenţă fără să işi afecteze propriile interese. In acest context este foarte importantă asigurarea independenţei Ucrainei, precum şi asigurarea unui traseu european pentru Turcia.
Prin urmare, modernizarea şi democratizarea Rusiei sunt in interesul Europei, iar revenirea la o politică externă de tip imperialist şi la un autoritarism abia mascat nu este. Cei mai mulţi dintre ruşi privesc spre Occident. In următorii ani, Rusia ii va oferi Europei o ocazie uriaşă pentru o cooperare mai strănsă, dar va reprezenta şi un risc - acela de a se implica tot mai mult in afacerile europene.
In faţa acestor oportunităţi şi riscuri, Europa trebuie să se arate unită şi puternică. O Europă slabă şi divizată va tenta Rusia să o apuce in viitor pe căi primejdioase.
- Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2007.
Citește pe Antena3.ro
