Vine "asasinul economic"

Vine astazi in Romania, pentru doua saptamani, misiunea FMI-BM-CE, in frunte cu negociatorul sef al FMI, Jeffrey Franks, al carui mandat se si incheie cu acesta ocazie, urmand sa-l predea olandezului Erik De Vrijer. Romanii nu au de ce sa-si inroseasca palmele aplaudandu-l pe rubicondul Jeffrey.

Frecventele sale incursiuni pe Dambovita, care se suprapun pe guvernarea Basescu-Boc, au insemnat mai multe poveri. In primul rand, cresterea datoriei guvernamentale cu imprumuturi de inca 20 miliarde de euro (datoria tarii, incluzand si creditele garantate de stat, ridicandu-se la 100 miliarde de euro). Sume imense, care prefigureaza ani si ani de privatiuni spre a fi restituite, fara ca ele, in lipsa unor programe de dinamizare economica, sa fi produs vreun reviriment simtit ca atare de populatie.

Dimpotriva, absolut toate "scrisorile de intentie", pe care, cu pixul lui Emil Boc, Guvernul portocaliu le-a semnat cu inconstienta, fara a avea aprobarea Parlamentului (informat post-factum), ci doar un neconstitutional semn de la Cotroceni, au dus, an de an, la saracirea locuitorilor, la somaj necontrolat, la prabusirea a nenumarate firme private. Nimic nou, de altfel. Jeffrey Franks a aplicat Romaniei reteta pe care o experimentase in 2001 in Argentina (unii analisti numindu-l apoi "asasinul economic al Argentinei"), iar ulterior, in diferite variante, in Paraguay, Ecuador si Ucraina.
In Argentina, care nu si-a revenit nici acum, "tratamentul" a avut efecte secundare dezastruoase: acutizarea crizei, saracia, criza institutionala si politica, lupte de strada soldate cu zeci de morti, devalorizarea cu 65% a monedei nationale, lipsa cronica a alimentelor intr-o tara a carei emblema erau cirezile de vite. Programul de austeritate severa impus romanilor de Jeffrey Franks (sau girat de acesta) este mai mult decat controversat.

Recent, un raport al unor experti din chiar interiorul FMI aprecia ca masurile de austeritate salbatica impuse cetatenilor romani au fost si sunt excesive, nejustificate de starea finantelor tarii, a economiei acesteia in general. Toate astea n-au interesat misiunea FMI condusa de Franks, iar guvernantii romani au pocnit din calcaie, ba chiar au plusat, mai luand un rand de piele de pe contribuabili si retezand orice raspunderi sociale ale statului. Nu se anunta un viitor mai bun.
Programul aprobat de Franks, adevaratul premier al Romaniei, cum mai e numit, prevede in continuare o austeritate severa (nici nu se gandea sa agreeze restituirea a 15% din taierile salariale), dar mai ales accelerarea privatizarilor din domeniile energetic, feroviar, minier. Cele energetice, coroborate cu liberalizarea preturilor, care nu vor mai fi administrate de stat, vor avea ca efect rapida crestere a tarifelor, iar cele miniere - vezi scandalurile recente - instrainarea, aproape fara folos pentru Buget, a ultimelor resurse ale subsolului.

Asa trebuie citita asertiunea lui Franks despre "continuitatea politica si economica, precum si realizarea obiectivelor prevazute in Scrisoarea de intentie". Nici nu era de asteptat sa zica altceva: crezul unui bancher e sa-si stoarca debitorul, mai ales cand acesta duce tratative in genunchi.

Ce ma face sa rad, insa, in masura in care nivelul de trai din aceasta tara te mai lasa fie si sa zambesti, e o declaratie a actualului premier Mihai Razvan Ungureanu, urmas al lui Boc si purtator de cuvant al lui Basescu: "Atat noi, cat si FMI ne gandim la bunastarea cetatenilor".Hai, ca-i buna! Probabil ca n-am fi ajuns in aceasta situatie, daca n-am fi avut un presedinte care ne-a ametit cu centurile lui de siguranta, atat de scump platite, un Guvern incapabil sa negocieze si un Parlament care sa vegheze in numele unui electorat care l-a mandatat si-l plateste ca sa vegheze la soarta tarii, nu sa doarma imbuibat in fotolii de Cordoba.