Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tonul general al distinsului academician în analiza realizărilor și trasarea perspectivelor este cel al echilibrului lucid, fără festivisme și justificări. Președintele Academiei sublinia că nu de planuri în sine și de proiecte este nevoie, „de care nu ducem deloc lipsă, ci de înfăptuirea lor”. Între acestea, menționa că „mai concret, în 2022 sperăm să vedem pornite lucrările la noua aulă a Academiei și la Clubul Oamenilor de Știință (din Piața Lahovary), în vederea modernizării întregii noastre activități, să putem începe transformarea clădirii istorice în muzeu al Academiei”.
Este evident că toate programele instituției cu o organizare complexă și un buget de circa 100 de milioane de euro - având în structură numeroase institute de cercetare, dar și sarcina administrării unui imens patrimoniu istoric și cultural - sunt manageriate de conducerea Academiei. După alegerea președintelui, urmează ca în această săptămână să se desfășoare alegerile pentru funcțiile de vicepreședinți și de secretar general, întregindu-se astfel Biroul Prezidiului Academiei. Dacă domnul Ioan Aurel Pop nu a avut contracandidați, această rundă de alegeri se anunță mai agitată, pentru că sunt mai multe candidaturi pentru cele patru posturi de vicepreședinți. Poate că acesta este motivul apariției în publicații marginale a unor atacuri la adresa unor candidați „incomozi”. Ioan-Aurel Pop respingea cu delicatețe asemenea demersuri „colegiale” când spunea în interviul citat că unii academicieni, „puțini și hipercritici, apelează direct la presă pentru îndreptarea unor situații reale sau imaginare. Academia Română este o parte a societății românești și nu poate să fie altminteri decât aceasta, cu bunele și cu relele sale”.
De pe site-ul Academiei putem extrage informații substanțiale legate de programele de cercetare, de recuperare și administrare a patrimoniului de bunuri mobile și imobile, cât și cele privind investițiile. Raportul de activitate semnat de secretarul general, academicianul Ioan Dumitrache, pornește cu o punere în context a bilanțului din mandatul 2018-2021, desfășurat într-o „perioadă dificilă, cu multiple perturbații endogene și exogene”. Suntem astfel avertizați subliminal că rezultatele au fost influențate de „acomodarea lentă a personalului la cerințele impuse de realizarea unor obiective strategice”, cât și de „motivația redusă a aparatului propriu, din cauza salarizării inechitabile, ceea ce conduce la fluctuație de personal”. Eficiența scăzută este pusă pe seama pandemiei - cu peste 70 de îmbolnăviri -, la care se adaugă „comunicarea slabă cu factorii de decizie - birocrația exagerată; întârzieri mari în obținerea avizelor solicitate”. Aflăm că în perioada raportată s-a produs „reorganizarea structural-funcțională a aparatului propriu după o nouă organigramă pentru flexibilizarea și eficientizarea activității”.
Funcția de secretar general al Academiei Române este foarte importantă în gestionarea activității instituției, acesta coordonând serviciile funcționale din cadrul aparatului propriu. Opinii ale academicienilor arată însă că aparatul birocratic, căruia i-au fost delegate o serie crescută de responsabilități, a ajuns în multe situații să decidă în probleme de fond, golind de conținut atribuțiile secretarului general. Or, statul Academiei are ca lege de bază conducerea acesteia de către academicieni, nu de către personalul din aparatul propriu. Dacă se adaugă și lipsa de pregătire sau capacitatea redusă de rezolvare și asumare, multe programe de achiziții sau investiții sunt întârziate, așa cum menționa și președintele Academiei. Apariția funcției de director general în organigramă nu a fost de natură să rezolve problemele pe care le reținea și secretarul general în raportul de activitate; nici direcția economică sau juridică nu a scos din ritmul de melc activități sau proiecte care priveau valorificarea mai eficientă a bunurilor, administrarea și recuperarea patrimoniului. Ca să dăm doar un exemplu extras din raportul secretarului general, la Biblioteca Academiei trenează de trei ani o procedură de licitație pentru sistemul de protecție la incendiu.
Când se aduce ca „argument” motivația redusă a aparatului propriu din cauza salarizării, care conduce la lipsa de atractivitatea a posturilor, acesta este contrazis flagrant de situații reale extrase din declarațiile de avere ale celor care se află ca noi angajați în Academie. Directorul general, Lucian Petrișor, și-a lăsat un post de milioane de lei într-o companie multinațională pentru a veni la Academia Română. La fel, Dorina Adamescu, director economic, a plecat de la Universitatea Politehnică, unde avea câștiguri de trei ori mai mari, pentru „sărăcia” din Calea Victoriei. Rubricile de bunuri imobile, clădiri, active financiare, plasamente, investiții, venituri sunt o lectură instructivă pentru cei care cred că bugetarii nu pot face avere în România!
Miza alegerilor pentru vicepreședinții și secretarul general ai Academiei este deosebită pentru proiectele angajate de președintele Ioan-Aurel Pop și instituția în ansamblu. Formarea echipei de conducere devine un test vital pentru consolidarea rolului său de instituție supremă a valorilor intelectuale de vârf, de cercetare, de educație.
