Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uniunea Europeană s-a gândit că trebuie să facă ceva pentru ca ţara să nu cadă cu totul în mâinile Rusiei. Şi, în stilul specific Occidentului din ultimul timp, s-a gândit să propună sârbilor un târg.
Ziarele şi televiziunile n-au dat prea mare importanţă vizitei fulger întreprinse la Belgrad marţi, 29 ianuarie 2008, de preşedintele României, Traian Băsescu.
Nu mă miră:
1) Politica internaţională e o cenuşăreasă a presei noastre, gata să facă, de exemplu, din noua pereche de ciorapi a unei vedete porno un eveniment mult mai mare decât Reuniunea NATO de la Bucureşti.
2) Presa aşteaptă de la Traian Băsescu gesturi pitoreşti sau scandaloase, aşa cum din nefericire însuşi Traian Băsescu a învăţat-o. Dacă la Belgrad, domnul preşedinte o ciupea de fund pe traducătoarea lui Boris Tadici sau dacă-l ataca din nou pe Călin Popescu Tăriceanu, mai mult ca sigur despre vizită
s-ar fi scris şi s-ar fi spus enorm în ziare şi la televiziuni. Cum Traian Băsescu
s-a comportat în limitele normalului, vizita nu s-a bucurat de o prea mare atenţie.
Şi, totuşi, prin notele sale de esenţă, călătoria merită nu numai relatări mai competente decât cele trimise de fătuce şi guguştiuci, dar şi comentarii aplicate din partea analiştilor politici. Puţinele articole dedicate călătoriei – toate reportaje ale jurnaliştilor care au însoţit delegaţia sau simple copieri după Mediafax – au văzut în gestul lui Traian Băsescu semnificaţii precum:
1) Exprimarea solidarităţii cu poporul sârb în chestiunea Kosovo (publicaţiile aservite Cotrocenilor).
2) Implicarea în campania electorală din Serbia (publicaţiile ostile Cotrocenilor).
Amândouă semnificaţiile sunt adevărate. Într-adevăr, Traian Băsescu a mers la Belgrad pentru a arăta nu atât sârbilor, cât mai ales românilor că ţara noastră se opune unei declaraţii unilaterale de independenţă din partea liderilor kosovari. A fost o încercare a lui Traian Băsescu de a împăca şi capra şi varza. Deşi proclamarea independenţei Kosovo nu convine României (îngrijorată că şi maghiarii din Covasna – Harghita ar putea repeta gestul albanezilor din Kosovo), preşedintele n-a avut curajul să se opună unor acţiuni ale Uniunii Europene menite a consfinţi faptic independenţa Kosovo. Astfel, România a acceptat să trimită în provincia sârbească, peste capul celor de la Belgrad, jandarmi şi poliţişti din misiunea UE. Să zicem că, în Consiliul European, România nu putea risca un veto. N-o costa însă nimic dacă nu se grăbea să se ofere a participa la forţa UE. În aceste condiţii, preşedintele a ales o formulă amintind de figuraţia electorală: a mers la Belgrad, unde le-a spus sârbilor că România nu e de acord cu indepedenţa Kosovo. Bieţii sârbi, puşi în faţa unei Europe decise să-i calce în picioare, au fost fericiţi că, măcar declarativ, românii sunt alături de ei.
Boris Tadic e unul dintre liderii Partidului Democrat din Serbia. Duminică, Boris Tadic se va înfrunta cu Tomislav Nikolici la cel de-al doilea tur al prezidenţialelor din Serbia. Lider al PD-L, Traian Băsescu a socotit că e nevoie să-i dea colegului său sârb de forţă politică o mână de ajutor. În ce măsură un asemenea amestec brutal al unui şef de stat străin în campania electorală îl va ajuta pe Boris Tadic vom vedea duminică. Deşi corecte, semnificaţiile evidenţiate de presă nu sunt însă şi suficiente. După opinia noastră, există şi o altă semnificaţie a vizitei la Belgrad. O semnificaţie cu note mult mai profunde decât cele de mai sus, ţinând mai mult de politică decât de o filosofie a existenţei.
Marile puteri europene, cele care fac legea în UE, au lucrat şi lucrează din plin pentru independenţa Kosovo. Kosovo e însă teritoriu sârbesc. Şi nu unul oarecare, ci un teritoriu considerat sfânt de sârbi. Ştiind asta, Rusia s-a grăbit să sară în ajutorul Serbiei. Până atunci indiferentă la strigătul tragic al Serbiei. Uniunea Europeană s-a gândit că trebuie să facă ceva pentru ca ţara să nu cadă cu totul în mâinile Rusiei. Şi, în stilul specific Occidentului din ultimul timp, s-a gândit să propună sârbilor un târg. Dacă nu ţipaţi prea tare, pentru că vă luăm Kosovo, vă dăm posibilitatea să călătoriţi mai uşor în Uniunea Europeană! Desigur, târgul propus nu exprimă altceva decât modul de gândire al Occidentului. Cel care s-a manifestat la München în relaţia cu Hitler. Între mândria naţională şi posibilitatea de a te ghiftui e de preferat ghiftuitul. Între a rămâne fără un teritoriu şi a putea călători în Occident, unde să mâncaţi, să beţi şi să cumpăraţi mărfurile noastre, voi, sârbilor, o să preferaţi călătoria în Occident!
La Belgrad, Traian Băsescu le-a vorbit sârbilor despre ce înseamnă să fie membru al Uniunii Europene. Desigur, sârbilor nu li se oferă calitatea de membru al UE în schimbul Kosovo, ci altceva, mult mai meschin: să poată călători în Occident fără vize. Şeful statului român a fost astfel purtătorul mesajului negustoresc al Occidentului. A fost şi purtătorul mesajului negustoresc al românilor? Din nefericire, da. Pentru că românii au abandonat de mult mândria naţională în schimbul posibilităţii de a bea Coca-Cola şi de a înfuleca hamburgeri. Întrebarea e însă dacă sârbii vor accepta târgul jignitor propus de UE. Vom vedea duminică dacă şi ei sunt români!
Nu mă miră:
1) Politica internaţională e o cenuşăreasă a presei noastre, gata să facă, de exemplu, din noua pereche de ciorapi a unei vedete porno un eveniment mult mai mare decât Reuniunea NATO de la Bucureşti.
2) Presa aşteaptă de la Traian Băsescu gesturi pitoreşti sau scandaloase, aşa cum din nefericire însuşi Traian Băsescu a învăţat-o. Dacă la Belgrad, domnul preşedinte o ciupea de fund pe traducătoarea lui Boris Tadici sau dacă-l ataca din nou pe Călin Popescu Tăriceanu, mai mult ca sigur despre vizită
s-ar fi scris şi s-ar fi spus enorm în ziare şi la televiziuni. Cum Traian Băsescu
s-a comportat în limitele normalului, vizita nu s-a bucurat de o prea mare atenţie.
Şi, totuşi, prin notele sale de esenţă, călătoria merită nu numai relatări mai competente decât cele trimise de fătuce şi guguştiuci, dar şi comentarii aplicate din partea analiştilor politici. Puţinele articole dedicate călătoriei – toate reportaje ale jurnaliştilor care au însoţit delegaţia sau simple copieri după Mediafax – au văzut în gestul lui Traian Băsescu semnificaţii precum:
1) Exprimarea solidarităţii cu poporul sârb în chestiunea Kosovo (publicaţiile aservite Cotrocenilor).
2) Implicarea în campania electorală din Serbia (publicaţiile ostile Cotrocenilor).
Amândouă semnificaţiile sunt adevărate. Într-adevăr, Traian Băsescu a mers la Belgrad pentru a arăta nu atât sârbilor, cât mai ales românilor că ţara noastră se opune unei declaraţii unilaterale de independenţă din partea liderilor kosovari. A fost o încercare a lui Traian Băsescu de a împăca şi capra şi varza. Deşi proclamarea independenţei Kosovo nu convine României (îngrijorată că şi maghiarii din Covasna – Harghita ar putea repeta gestul albanezilor din Kosovo), preşedintele n-a avut curajul să se opună unor acţiuni ale Uniunii Europene menite a consfinţi faptic independenţa Kosovo. Astfel, România a acceptat să trimită în provincia sârbească, peste capul celor de la Belgrad, jandarmi şi poliţişti din misiunea UE. Să zicem că, în Consiliul European, România nu putea risca un veto. N-o costa însă nimic dacă nu se grăbea să se ofere a participa la forţa UE. În aceste condiţii, preşedintele a ales o formulă amintind de figuraţia electorală: a mers la Belgrad, unde le-a spus sârbilor că România nu e de acord cu indepedenţa Kosovo. Bieţii sârbi, puşi în faţa unei Europe decise să-i calce în picioare, au fost fericiţi că, măcar declarativ, românii sunt alături de ei.
Boris Tadic e unul dintre liderii Partidului Democrat din Serbia. Duminică, Boris Tadic se va înfrunta cu Tomislav Nikolici la cel de-al doilea tur al prezidenţialelor din Serbia. Lider al PD-L, Traian Băsescu a socotit că e nevoie să-i dea colegului său sârb de forţă politică o mână de ajutor. În ce măsură un asemenea amestec brutal al unui şef de stat străin în campania electorală îl va ajuta pe Boris Tadic vom vedea duminică. Deşi corecte, semnificaţiile evidenţiate de presă nu sunt însă şi suficiente. După opinia noastră, există şi o altă semnificaţie a vizitei la Belgrad. O semnificaţie cu note mult mai profunde decât cele de mai sus, ţinând mai mult de politică decât de o filosofie a existenţei.
Marile puteri europene, cele care fac legea în UE, au lucrat şi lucrează din plin pentru independenţa Kosovo. Kosovo e însă teritoriu sârbesc. Şi nu unul oarecare, ci un teritoriu considerat sfânt de sârbi. Ştiind asta, Rusia s-a grăbit să sară în ajutorul Serbiei. Până atunci indiferentă la strigătul tragic al Serbiei. Uniunea Europeană s-a gândit că trebuie să facă ceva pentru ca ţara să nu cadă cu totul în mâinile Rusiei. Şi, în stilul specific Occidentului din ultimul timp, s-a gândit să propună sârbilor un târg. Dacă nu ţipaţi prea tare, pentru că vă luăm Kosovo, vă dăm posibilitatea să călătoriţi mai uşor în Uniunea Europeană! Desigur, târgul propus nu exprimă altceva decât modul de gândire al Occidentului. Cel care s-a manifestat la München în relaţia cu Hitler. Între mândria naţională şi posibilitatea de a te ghiftui e de preferat ghiftuitul. Între a rămâne fără un teritoriu şi a putea călători în Occident, unde să mâncaţi, să beţi şi să cumpăraţi mărfurile noastre, voi, sârbilor, o să preferaţi călătoria în Occident!
La Belgrad, Traian Băsescu le-a vorbit sârbilor despre ce înseamnă să fie membru al Uniunii Europene. Desigur, sârbilor nu li se oferă calitatea de membru al UE în schimbul Kosovo, ci altceva, mult mai meschin: să poată călători în Occident fără vize. Şeful statului român a fost astfel purtătorul mesajului negustoresc al Occidentului. A fost şi purtătorul mesajului negustoresc al românilor? Din nefericire, da. Pentru că românii au abandonat de mult mândria naţională în schimbul posibilităţii de a bea Coca-Cola şi de a înfuleca hamburgeri. Întrebarea e însă dacă sârbii vor accepta târgul jignitor propus de UE. Vom vedea duminică dacă şi ei sunt români!
Citește pe Antena3.ro
