Vraiste Voda

... fiinte paradoxale: fete mari, dar usor insarcinate

Daca unii au rau de mare, dl Traian Basescu pare sa aiba rau de uscat. De aici, probabil, si remediul prezidential "Da-i cu blitzu’ pan’ la ziua,/ Golden-golden,/ Golden-golden". In principiu, nu vad de ce acest soi de medicina alternativa ar fi mai nepotrivit decat traditionalul "Da-i cu spritu’ pan’ la ziua,/ Gal-gal-gal,/ Gal-gal-gal". Numai ca putine lucruri pe lumea asta raman la stadiul de "in principiu". Cand ti se spune ca "in general" lucrurile stau intr-un anume fel, poti intreba cum stau ele "in colonel".

Revenind la realitate sau la acea "in realitate" livrata de "o anumita parte a presei", i se reproseaza presedintelui Romaniei ca ia prea multe decizii la masa de restaurant. Nu stiu daca reprosul este intemeiat ori nu. "Ma mefiez" chiar mai mult decat dl Basescu de acuratetea informatiilor puse in circulatie de "mijloacele de informare in masa" romanesti, dar nu cred ca incapatanarea presedintelui de "a se pune in bete" cu presa e o inclinatie izvorata dintr-un exces de intelep-ciune.

Afirmatia dlui Basescu ca unii si-au pus pe picioare trusturi de presa doar spre a-si apara interesele nu mi se pare hazardata. Ce mi se pare hazardata este maniera in care dl Basescu turuie acuzatii de acest fel. Una este cand un gazetar acuza alt gazetar sau un trust de presa inamic fara sa ofere dovezi si alta este cand acuzatiile sunt lansate de seful statului. Tocmai el este absolut obligat sa produca dovezi peremptorii atunci cand acuza. Altfel, totul esueaza in ridicol. Chiar si eroica lupta "pe viata si pe moarte" declarata de dl Basescu coruptiei si "grupurilor de interese".

Initial "nenominalizate", acuzatiile aduse de seful statului dlui Sorin Rosca Stanescu pareau ca vor starni o tornada. Un bun-simt elementar mi-a soptit ca totul nu va fi decat o furtuna intr-o halba cu bere. Cu cat deveneau mai taioase replicile, cu atat mai mult aveam sentimentul ca e un alt circ. Din pacate (si de prea multe ori), pe unde vajaie acuzatiile dlui Basescu, tot ce urmeaza este vraistea, nu eradicarea raului incriminat, caci dovezile sunt subtirele.

Dupa ce afirmase prin vocile lui cele mai autorizate ca, de sunt adevarate, amenintari de felul acelora pe care le-a primit dl Basescu de la un ziarist reprezinta o chestiune de securitate nationala, conducerea CPR "a concluzionat" ca "Bre, de fapt e vorba de o chestiune personala, o discutie particulara intre doi pretini, asa ca treaba lor". Verdictul solomonic al conducerii Clubului Roman de Presa a imbogatit jungla politico-mediatica - si asa destul de populata - cu inca doua fiinte paradoxale: fete mari, dar usor insarcinate.

Nu stim ce ii desparte azi atat de violent pe domnii Basescu si Stanescu. Mai interesant ar fi sa ne dumirim ce i-a legat asa de solid, incat pentru seful statului dl Stanescu devenise un sfetnic ale carui sfaturi le cerea cu o regularitate magulitoare. Stim doar ca dl Stanescu a fost dovedit drept informator al Securitatii si ca dl Basescu nu ne-a explicat inca ce conditii trebuia sa indeplineasca un brav roman pentru ca, sub domnia Securitatii lui Nicolae Ceauses- cu, sa fie reprezentantul NAVROM-ului la Anvers. E prea putin pentru a dezlega un mister asa de incapatanat ca relatiile intre cele doua VIP-uri.

Cu tot respectul pentru cariera politica a dlui Basescu si cu toata admiratia pentru succesele financiare ale dlui Stanescu, s-ar putea ca Romania mai buna, pe care amandoi o invoca, sa fie un proiect posibil numai post-Basescu, in politica, si post-Stanescu, in presa. Dar mai e mult pana atunci. Vremea lui Vraiste Voda e abia la inceput. Paharnicul Ulea nu poate lipsi din scena. Se pregateste spagatul Udrea.