O prea la vedere simbioza intre Partidul Democrat Liberal si Patriarhie s-a sodat in noaptea de Inviere cu un episod jenant, care parea desprins dintr-un scenariu de showbiz. Disperat sa recastige fie si o zecime de procent de credibilitate in fata electoratului, PDL (iesind in fata, mot, Gheorghe Flutur si Cristian Poteras, acesta tocmai livrat judecatatorilor de catre DNA, pentru retrocedari ilegale) s-a cuplat cu o echipa de trimisi ai BOR, spre a-si lega numele de aducerea Luminii sfinte tocmai de la Ierusalim, cu avionul.
Personal, nu prea vad de ce Lumina luata din candela Patriarhiei, sau din altarele de la Cozia, Voronet, Agapia, Trei Ierarhi, de la oricare biserica din tara, si apoi impartita credinciosilor ar fi fost mai putin sfanta decat cea aeropurtata de un comando bisericesc-politic. In aproape doua milenii de crestinism, romanii n-au avut nevoie de avioane si de spectacole de doi bani spre a-si marturisi si a-si pastra nestramutata credinta.
Dar incapatanarea partidului de guvernamant de a fi oriunde in fruntea bucatelor a avut un efect pervers. Avionul a intarziat taman atat cat, dupa aterizarea la Otopeni, sa nu mai fie timp ca alte zburatoare sa duca Lumina la Suceava sau la Baia Mare etc, dand astfel peste cap pana si slujba de Inviere. Enoriasilor ori li s-a dat mai tarziu de miezul noptii Lumina, ori li s-a spus ca, daca nu ajunge din meteomotive, or s-o primeasca... a doua zi de Pasti. Intram in plina campanie electorala si sunt prea multe semne ca, desigur, cu voie sau cu acceptare de la Sinod, preotimea va fi implicata intr-o disputa politica unde nu are ce cauta, influentand mai ales la sate, unde parohii au o trecere deosebita, votul.
Cat ii priveste pe guvernanti, mai cu seama pe pedelisti, sunt hotarati sa nu se dea inlaturi de la nimic. Prin nenumarate comune, ba si prin orase, impart sacose cu zahar si ulei, sau cu cate o sticla de trascau, ca in Vinerea Mare, in Prahova Robertei Anastase, impreuna cu o ilustrata cu urari prilejuite de... Sf. Ioan Botezatorul. Sau ii apuca dragostea de locuitori atat de tare, incat, ca Poteras, ii incarca in autocare si-i trimit in excursie in Bulgaria, unde turismulb merge oricum incomparabil mai bine decat pe Litoralul pastorit de un Cristian Petrescu, cel care s-a angajat trup si suflet sa urmeze neabatut poteca Elenei Udrea.
Ultima gaselnita - de fapt, anuntata inca de la alegerile partiale de anul trecut, din cateva circumscriptii - este aceea ca vulpile portocalii isi revopsesc blana, adica pungile, in verde-prazuliu, incercand astfel, cu viclenie, sa stearga de pe retina electoratului imaginea unor candidati provenind dintr-un partid in care coruptia a atins cote greu de egalat.
De rasul curcilor, vreo doi lideri din Modrogan explicau ca verdele e "o culoare mai calda". Nu, nici vorba, verdele e o culoare rece. Mai ales cand mascheaza minciuna, intr-o tara in care masa de Pasti a fost socotita de treisferturi din populatie drept un lux greu de atins, chiar daca amaratii isi vand si sangele spre a avea cativa lei, intr-o tara unde Guvernul se autodepaseste in promisiuni false (se vor reintregi salariile, se vor reface alocatiile pentru cresterea copilului), dar neuitand ca de fiecare data sa adauge conditionalul "daca". Evident, iluzoriu.