Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a înnoptat de-a binelea la Palat. Cerul e ca tăciunele şi parcă geme. E scâncetul stelelor ce s-au stins prematur. Şi tăciunii lor au umplut văzduhul cu o cenuşă groasă, de nepătruns. Mirosuri calcinate plutesc de jur-împrejur, mirosuri astupătoare. Nici legendara cucuvea nu se aude, a fost "zburată", pentru raţiuni superioare de stat, din schema administraţiei cotroceniste. Din pricini de austeritate, desigur. "Organigrama" oranj n-o mai cuprinde. Se compromisese îndestul în epoca iliescistă. Era criptocomunistă, perversa! Nemaipunând la socoteală dosarul de "ciripitoare" la securitate.
În biroul prezidenţial becurile luminează strident. O lumină prefăcută, amăgitoare. Televizoarele sunt în surdină. Imagini cu puhoaie de ape şi sinistraţi. Calupuri publicitare şi inşi care se ceartă pe muteşte, înghiţindu-şi isteric tusea partinică. E linişte foşnitoare în încăpere. Preşedintele lucrează. Stă înfundat în jilţ şi citeşte. Şade aşa de aproape două zile. A mâncat pe apucate, între capitolele sau secţiunile din codurile cu proceduri judiciare. Faţa i s-a scofâlcit de atâta oboseală, şi vena de la gât zvâcneşte nevricos. Subliniază apăsat cu pixul din loc în loc şi-şi izbeşte fruntea cu palma ori de câte ori se încruntă. I se năzărise să le studieze din scoarţă-n scoarţă ca nu cumva juriştii să fi omis vreo instituţie importantă de drept. Musai, hrisoavele trebuie promulgate la toamnă, stăpânii de la Bruxelles şi-au pierdut răbdarea.
S-au prins demult că-i ducem cu preşul. Oricum, treburile cetăţii nu-l zoreau, agenda era cam goală. După reînvestire, nimeni nu-l mai băga în seamă. Invitaţiile de afară, de la omologii săi, nu soseau deloc la Cotroceni. Toţi îl izolaseră, ca şi când era ciumat, însă nu era. Dar cum să le explice, de vreme ce ei se fereau de el, îl ocoleau? I-ar fi plăcut să-l plimbe reginele în caleşti aurii sau regii în limuzine lungi cât vaporul! Să tăifăsuiască cu ei şi să-l cadorisească cu fel de fel de "tinichele" academice, cum i se întâmplase aievea răposatului Ceauşescu... În timpul acesta, ţara se lupta şi ea cu altfel de coduri, cele hidro şi meteo. Realitatea îl alungă brutal dinlăuntru-i. Tulburat, îşi săltă anevoie capul greoi şi-şi frecă ochii extenuaţi. Se propti pe spătarul fotoliului şi privi în gol! Nu dură mult, căci pe burtiera ecranelor apărură trei litere care îl iritară la culme. Başca cifrele însoţitoare, cifrele noii TVA. Scrâşni cu ură, şi vâna de la grumaz se umflă gata să plesnească.
"M-am săturat şi de Boc, în septembrie îl trimit la Răchiţele, să se joace în bătătură la tac-su cu ouăle şi coasa!", bolborosi printre dinţi. "De nu m-or suspenda tâlharii mogulizaţi!", îl înghionti un fior de spaimă animalică. Până atunci, alde Macovei, Preda şi Voinescu aveau să-l critice pe premier întruna, să nu-l slăbească defel. Păi, euro-Monica sărise din nou pe neajutoratul Emil, reproşându-i că şi-a trădat electoratul şi că a uitat că e la guvernare "pentru că Traian Băsescu a câştigat alegerile". Ăştia trei, şi alţii aidoma lor, căpătaseră sarcina de a discredita facţiunea veche a PDL-ului, aia dedată fărădelegilor PSD-ului de odinioară.
Pe cadavrul politic al proscrişilor urma să răsară trunchiul unei formaţiuni curate şi vânjoase, pe care să se sprijine la ananghie "reformatorul" din Deal. Încercase ceva cu UNPR, dar degeaba, cine e atât de naiv să-i ia în serios pe Oprea şi Nicolicea? Mizase pe o gloabă, răpciugoasă şi odârlită. În plus, udemeriştii nu-şi ştiu decât interesul etnic şi visează la cai verzi pe pereţii autonomiei teritoriale. D-aia se gândise la diversiunea cu Dan Diaconescu. Viitorul partid al "poporului OTV" i-ar putea fi de folos, ca masă de manevră, ca instrument docil de manipulare. Taman în clipa aia, caracaleanul bătea România calamitată cu pâine şi apă, anunţând întoarcerea fiului risipitor. Norodul îl întâmpină cu urale şi crezu că primeşte cozonac şi vin, astfel i se părură la gust bucatele descărcate din camioanele solidarităţii de cel pe care fiorosul Tolea îl înghesuise cândva într-un tomberon.
Preşedintele, ca orice vizionar, întrezărise înaintea altora potenţialul empatico-ideologic al "şoricelului" din Caracal şi se însenină câş. Să scape odată şi de Blaga, şi de Videanu, şi de Berceanu, că prea îi încurcă planurile! Îl sună furios pe imberbul Turcan şi îi ordonă să arunce în presa servilă declaraţii potrivnice "Cabinetului Boc", să afle lumea că dezastrul social de acolo pleacă, din Palatul Victoria! Închise răcorit telefonul şi se aşternu pe coduri, deşi destui îl sfătuiau să se întoarcă la popor. Se opri iarăşi din lectură şi, ridicându-se, o porni val-vârtej în camera alăturată. Scoase dintr-un sertar o vuvuzea şi suflă prelung, duşmănos. Figura i se congestionă, invadată de sângele năvalnic. Suflă fără contenire în trompeta ce-i fusese dăruită de un călător revenit recent din Africa de Sud. Gălăgia, larma primitivului instrument era singurul semnal transmis mulţimii urgisite. De altceva nu mai era în stare, zgomot şi dihonie. Vuvuzeaua îi împlinea fatal şi rău prevestitor destinul perturbator, îi întregea proiectul dezbinator şi demagogic.
Palatul se clătină dintr-odată, trosnind sub cerul tăciunos. O beznă adâncă înghiţise stelele şi luna, prezentul nostru de români asmuţiţi cu... vuvuzeaua !
