x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun ANUŞKA - Decesul neuronului

ANUŞKA - Decesul neuronului

28 Sep 2007   •   00:00

O auzeam uneori pe mama văicărindu-se că s-a cam săturat de navetă. Eu atunci ii recomandam să lase naibii medicina şi să se facă ziaristă. P’ormă o năpădeau marile intrebări, de genul ce s-ar face dac-ar lua-o de la capăt, şi iar mă trezeam recomandăndu-i, ca o morişcă stricată, să se facă ziaristă. E inteligentă şi perspicace, chestii care mi se păreau c-ar putea-o recomanda pentru un astfel de post. Deşi, dacă mă găndesc bine, ce zic eu ar putea fi valabil, poate, intr-o lume ideală. In realitate insă ai putea zice că mulţi din cei care-şi căştigă aşa păinea fac parte fie dintr-un program special de asistenţă socială şi că televiziunea gazdă e scutită pe chestia asta de taxe şi impozite, fie că sunt nişte specimene zoologice rarisime prin asemănarea izbitoare cu rasa umană, iar televiziunea are deosebitul privilegiu de a ieşi cu ei la-naintare, cam cum ies nenii cu maimuţele la malul mării. Iată, de pildă, am văzut un reportaj senzaţional unde reporteriţa explica, de lăngă covorul roşu, cum in acel moment preşedintele Băsescu şi soţia soseau să onoreze lansarea la Bucureşti a filmului care a adus Romăniei Palmes d’Or-ul. Subiect, de altfel, demn de toată lauda, că mai rar aude lumea că suntem buni şi la altceva decăt la dat cu opinca-n minge. Şi cum şedea ea acolo şi zicea că mergem la Oscar cu filmul ăsta şi că avem mari oportunităţi şi-i dădea-nainte cu filozofiile, pasămite neuronul a cedat. Acu’ o fi fost pe bună dreptate... dacă la munte era frig de crăpau pietrele, de ce nu s-ar fi aşternut iarna şi-n desfăşurătorul mintal al stimatei, nu? Neuronul a sucombat cuminte, fără fason, fără fanfară. Singurul indiciu că trecuse-n lumea celor drepţi a fost că dama, la un moment dat, in timp ce-i dădea cu şansele la Oscar, schimbă brusc macazul, se-ntoarce cu tot cu microfon şi spate după o apariţie cu păr lung pe covorul roşu, glasul i se pierde, se bălbăie vag şi gata, se rupe filmul. Să o scuzăm că se-ntrerupe, ne roagă ea sfioasă şi pierită, dar tocmai in clipa aia păşea pe covorul roşu Maria Marinescu. Ne-nsoţită! Dumnezeu să-l ierte pe neuron. Era dus.

×
Subiecte în articol: punctul pe g