ANUŞKA - Vănd onoare, vănd oroare

Mă simt foarte prost. Iar pe cititorii fideli, care s-au obişnuit deja cu confesiunile de ordin intim şi personal, ţin să-i liniştesc şi să le spun că incă nu ştiu cum mi-a ieşit nunta.

Mă simt foarte prost. Iar pe cititorii fideli, care s-au obişnuit deja cu confesiunile de ordin intim şi personal, ţin să-i liniştesc şi să le spun că incă nu ştiu cum mi-a ieşit nunta. Din simplul motiv că la ora la care scriu aceste rănduri ea nu s-a consumat incă, deşi la ora la care se citesc aceste rănduri se va fi consumat. Promit dar să revin cu detalii de indată ce le am. Şi sper să nu fiu ne-voită să vă povestesc cum am făcut eu pe poliţia culinară toată noaptea, cum aud mai nou că fac miresele pe la nunţi, nu care cumva să se fure sarmale şi salamuri, nu care cumva să-şi scarpine chelnerii părul de pe piept in vreme ce aşază măncarea-n farfurie. Eu una mai bine mă-mbăt şi cad sub masă decăt să-mi făţăi voalurile printre cratiţe şi platouri. Acum, revenind la subiectul de azi, ziceam că mă simt prost. Şi asta pentru că m-am oripilat pănă-n măduva oaselor şi chiar dincolo de dănsa in faţa emisiunii cu mireasa peneve. Ca să aud apoi că, de fapt, multora li s-a părut o genială strategie de marketing. Păi, nu-i aşa, cu bani puţini, respectiv o nuntă, o chirie pe-un an la un apartament şi-un sejur in străină-tate, oamenii de la radio au atras ca mierea o groază de musculiţe. Şi m-a lovit: ăştia au dreptate. Inclusiv eu am lins cu sărg din mierea ălora, că doar d-aia am avut ce povesti aci de faţă. In consecinţă, mă simt prost că n-am prins miezul adănc al chestiunii şi că m-am concentrat pe tămpita de latură morală. Morala din capul meu, cănd, de fapt, moralitatea poveştii in sine era banul. Banul şi publicitatea. Că morala aia cu peţitul miresei, cu iubirea eternă şi inelul de logodnă pare-se că nu prea mai cătăresc o para chioară. Culmea, pănă şi mireasa virgină - la vremea respectivă - a prins mişca-rea, numai eu, care mă dădeam, vezi Doamne, sprintenă la minte, n-am bunghit-o. De unde rezultă că mă simt prost. Atăt de jenată incăt nici nu-mi imaginez cum aş putea să-mi revin. Ce cursuri să urmez. Cum să-mi marketizez morala creştinească, cum să transform buna creştere in tehnică de piaţă, cum să metamorfozez buna-cuviinţă in metodă de vănzare rapidă, cum să fac din respect o marfă ieftină. Şi din onoare o glumă de vacanţă mare…