Sahara a devenit cel mai mare deşert al
planetei în urmă cu circa 2.700 de ani, după un proces foarte lent de schimbare
a climei, afirmă membrii unei echipe internaţionale de cercetători, relatează
AFP. Rezultatele acestui studiu, publicat în ultimul număr al revistei Science,
infirmă o teorie avansată în anul 2000, potrivit căreia deşertificarea ar fi
fost brutală. În urmă cu 6.000 de ani, Sahara era acoperită de arbori, savane şi
prezenta numeroase lacuri. Această vastă regiune mai mare decît Australia era,
de asemenea, locuită, precizează autorii studiului.
Cea mai mare parte a indicilor fizici privind evoluţia geografiei Saharei s-au
pierdut. Studiind însă straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia
dintre cele mai mari lacuri sahariene rămase, lacul Yoa, situat într-o regiune
îndepărtată din nordul Ciadului, această echipă formată din cercetători
europeni, canadieni şi americani a reuşit să reconstituie istoria regiunii din
cursul ultimilor 6.000 de ani. Ei au analizat aceste sedimente, au efectuat
teste geochimice şi au examinat indicatori biologici precum polenul provenit de
la arbori şi plante care se aflau pretutindeni în jur înainte ca deşertul să se
instaleze. Ei au analizat, totodată, resturile microorganismelor acvatice.
Rezultatele acestei echipe contrazic teoria potrivit căreia Sahara a devenit deşert
în urmă cu 5.500 de ani şi în decursul a numai cîtorva secole, marcînd sfîrşitul
perioadei umede africane, cînd ploile sezoniere precum musonii se abăteau regulat
asupra regiunii, a explicat Stefan Kröpelin, un geolog de la Institutul de
arheologie preistorică al Universităţii din Köln şi principalul autor al
studiului. În 2.000, o analiză a sedimentelor obţinute prin forare în largul
coastelor vestice ale Mauritaniei a arătat o creştere bruscă a prafului
transportat de vîntul care sufla către exteriorul Africii sahariene, potrivit
lui Peter deMenocal, de la Universitatea Columbia (New York, est).
Datele adunate din lacul Yoa au arătat din contră că tranziţia climatică a fost
graduală. Abundenta vegetaţie tropicală iniţială s-a redus progresiv înainte de
dispariţia ierbii care acoperea solul şi în cele din urmă de instalarea deşertului,
susţine Stefan Kröpelin. Geologul german nu contestă datele lui Peter
deMenocal, însă estimează că nu au fost interpretate corect.
Lacul Yoa, adînc de 24 de metri, continuă să fie alimentat cu apă de rezervoare
subterane umplute în timpul perioadei umede a Saharei, care a început în urmă
cu aproape 15.000 de ani. Această alimentare este suficientă pentru a înlocui cei
şase metri de apă pierdută anul din cauza evaporării, au explicat cercetătorii,
precizînd că precipitaţiile anuale nu depăşesc cîţiva milimetri. Deşertificarea
Saharei a dus la alungarea populaţiilor din sudul Africii de Nord şi probabil a
condus la apariţia civilizaţiei egiptene a faraonilor, estimează aceşti cercetători.
Veneţia: Hrănirea porumbeilor, intersiză în San Marco
Primăria din Veneţia a interzis de la 1 mai hrănirea
porumbeilor din celebra piaţă San Marco, însă turiştii care nu se supun nu au
primit, cel puţin pînă acum, amenzi, relatează International Herald Tribune. Cînd
autorităţile veneţiene au votat prima dată legea care interzice hrănirea
porumbeilor în urmă cu 11 ani, zona San Marco a fost exceptată din cauza celebrităţii
căpătate de-a lungul timpului în rîndul turiştilor. La fel ca şi alte metropole
care au o populaţie semnificativă de porumbei, printre care New York şi Londra,
Veneţia a fost mult timp preocupată de posibilele riscuri pe care le-ar putea
prezenta aceste păsări pentru sănătatea oamenilor, ca să nu mai vorbim de stricăciunile
provocate de găinaţul lor şi preferinţa pentru marmură. Eforturile anterioare
pentru controlarea numărului lor au eşuat însă. Situaţia a fost şi mai
deosebită în Veneţia din cauza numărului mare de turişti - circa 20 de milioane
anual, potrivit estimărilor oficiale. Astfel a apărut un nou aspect al
problemei: mai mulţi turişti înseamnă mai multe seminţe vîndute şi deci mai
mult gunoi produs. De asemenea, înseamnă mai mulţi porumbei şi mai multe stricăciuni
suferite de clădirile istorice din piaţă. Potrivit responsabililor locali din
domeniul sănătăţii, în prezent în centrul istoric al Veneţiei trăiesc circa
130.000 de porumbei, de 40 de ori mai mult decît numărul propus de studii
internaţionale ca fiind concentraţia optimă pentru un kilometru pătrat. 'Pînă şi
lăcustele sunt simpatice în felul lor, dar pe urmă citiţi ce spune Biblia
despre invazii', a declarat unul dintre ei, Sergio Lafisca. De la intrarea în
vigoare a legii, poliţia locală le cere discret turiştilor să se supună, fără
însă să-i amendeze. Cei mai afectaţi par să fie vînzătorii autorizaţi să vîndă
seminţe în piaţă, care au rămas fără locurile de muncă. 'Este o tradiţie. Este
ca şi cum ai renunţa la Rialto sau la Podul Suspinelor', a declarat unul dintre
ei, sub rezerva anonimatului. Oficialii locali negociază acum cu vînzătorii
pentru a le oferi alte locuri de muncă sau despăgubiri în bani. Aceştia vor însă
ca primăria să cedeze şi le solicită turiştilor să semneze o petiţie în acest sens.
Localnicii sunt însă mai reticenţi, fiind înclinaţi să vadă porumbeii mai mult
în felul în care i-a descris cîndva Woody Allen - 'şobolani cu aripi'.