Aşii lui Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu va lansa în cinematografe la 9 aprilie, cu numai patru zile înainte de a împlini 80 de ani de viaţă, cel de-al 74-lea film din carieră.

"Poker" este cea de-a doua comedie pe care Sergiu Nicolaescu a regizat-o după "Nea Mărin miliardar". Nu-l veţi vedea şi ca actor în această producţie MediaPro Pictures distribută de MediaPro Distribution, aşa cum ne-a obişnuit, pentru că nu s-a considerat niciodată actor de comedie.

Însă distribuţia promite un film măcar la fel de savuros ca piesa de teatru omonimă, care se joacă de ani buni la Teatrul de Comedie. Vladimir Găitan, Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Ion Riţiu, Jojo, Mircea Diaconu, Vasile Muraru aduc pe marele ecran societatea românească postdecembristă. Prin urmare, o mulţime de motive ca să râdem amar.

● Domnule Găitan, în "Poker" jucaţi rolul unui doctor fără conştiinţă. Cât de mult regăsiţi tipologia doctorului pe care îl interpretaţi în film în viaţa reală?

Vladimir Găitan: Grea întrebare. Mi-am făcut foarte multe probleme în legătură cu acest subiect. Am foarte mulţi prieteni, în familie am mulţi apropiaţi care lucrează în această breaslă şi din acest motiv am făcut o declaraţie în caietul-program al filmului. Dar, pentru că există şi un dar, viaţa m-a făcut să cunosc destul de îndeaproape sistemul şi, din păcate, în afară de câteva mici exagerări, personajul meu există şi se face simţit tot mai mult în preajma noastră.

Acest doctor corupt, odios, cinic şi grosier chiar există şi nu este un caz singular, mulţi oameni îl întâlnesc în cele mai dificile momente ale vieţii lor. L-am întâlnit şi eu o dată, dar îmi doresc din tot sufletul să cred că totuşi vorbim despre nişte excepţii.

 

● Aţi dat vreodată şpagă la doctor sau poate că vi s-a cerut? Sunteţi de acord ca pacienţii să le ofere medicilor mici atenţii prin care să-şi manifeste recunoştinţa?

Şpagă nu, dar sunt de acord cu aceste atenţii. Mie personal mi s-a refuzat şpaga, însă nu şi micile atenţii pe care le consider absolut normale. Este un semn de mulţumire pentru cei care s-au purtat atent cu mine şi pe care i-am simţit de foarte multe ori depăşindu-şi atribuţiile. Lucrurile acestea mi-au prins foarte bine, având în vedere necazurile personale prin care am trecut recent. Am preţuit toată această dragoste, atenţie, şi mi s-a părut normal să le răsplătesc.

Ceea ce mă deranjează şi mă întristează cu adevărat este condiţionarea actului medical, indiferent care este el, prin anumite sume de bani, aşa cum am auzit. Este sinistru şi sper că sunt doar cazuri izolate.

 

● Domnule Mălăele, în "Poker" sunteţi mafiotul Titel. Însă nu orice mafiot, pentru că sunteţi un mafiot român. Ce anume credeţi că îi este propriu mafiotului de România?

În România, "interlopa"‘ cunoaşte mai multe modele de mafioţi, dintre care trei distincte. Mafiotul deştept - nevăzut, necunoscut, abil, versatil şi, în acelaşi timp, atroce.

Mafiotul tâmpit - gălăgios, megaloman, imprevizibil, fără metodă, care, de obicei, înfundă puşcăriile.
Mafiotul măscărici - îndeobşte inofensiv, copie jalnică a personajelor filmelor americane idioate de pac-pac.

● Aţi simţit vreodată pe pielea dvs. ce înseamnă sintagma "România, stat mafiot"?

Cred că această coadă de "stat mafiot" este pleonastică şi, în consecinţă, inutilă. Pur şi simplu, România. Nu, n-am simţit nimic, pentru că ocupăm teritorii paralele. Cum spunea Pier Paulo Passolini: "Noi suntem puţini, dar venim de la Atena".

 

● Domnule Teodosiu, interpretaţi rolul unui senator corupt, mare amator de jocuri erotice, într-un film care se doreşte o oglindă a societăţii române postdecembriste. Cât de bine credeţi că zugrăveşte personajul căruia îi daţi viaţă imaginea actualului politician român?

Cred că o ilustrează perfect, pentru că majoritatea sunt corupţi. O şi mai mare majoritate sunt amatori de "jocuri erotice nevinovate", mai exact: fac tot ce pot ca să fie în faţă, inclusiv puşcărie. Evident că nu este vorba despre toţi, am spus doar, majoritatea. Adică, cei care vor să facă politică şi să se îmbogăţească peste noapte de pe urma politicii, fără scrupule şi cu orice preţ. Despre senatorii cuminţi nu ne interesează să scriem.

Dacă există, sunt neinteresanţi din punct de vedere artistic şi nu provoacă însă comedii, din contră, îţi vine să le plângi de milă. La cât sunt de cuminţi, ajungi să te întrebi ce caută în politică.

 

● Aţi fost vreodată tentat să intraţi într-un sex-shop, mai ales că în imediata vecinătate a Teatrului de Comedie există două astfel de buticuri?

Nu, nu am intrat. A intrat însă regizorul piesei "Poker", domnul Alexandru Tocilescu, pentru că a fost nevoit să aleagă nişte lucruri pentru interpreta feminină. După ce a intrat, s-a scuzat într-un fel faţă de vânzător, spunându-i acestuia că se uită după recuzită pentru teatru. Iar vânzătorul i-a spus zâmbind: "Da, da, poftiţi!". Mie mi-au fost aduse toate obiectele la scenă, n-am fost nevoit să mă duc să le cumpăr eu. N-am intrat până în acest moment, dar dacă trebuie...

 

● Domnule Nicolaescu, această a doua comedie din cariera dvs. este mai mult o dramă, dacă te gândeşti că prezintă o realitate viciată. Ce v-a determinat să alegeţi tocmai acest subiect pentru a-l transpune pe marele ecran?

Filmul făcut de mine după piesa de teatru a lui Adrian Lustig este o comedie. Subiectul extrem de actual, luat din realitatea viciată de care vorbeşti, a determinat apariţia unor, să le zicem, accente satirice dulci-amărui. Le-am simţit născându-se în timpul filmărilor, dar nu am vrut să le recunosc prezenţa decât după montaj. Eu sunt un om politic, nu un politician şi am criticat destul de dur clasa politică. Care este, din păcate, foarte heteroclită.

 

● Cu ce gânduri întâmpinaţi apropiata sărbătorire a 80 de ani de viaţă?

Cu nici un gând special. Doar că nu-mi vine să cred. Mai întrebaţi-mă după premieră.

 

● Când aveţi de gând să rostiţi "Motor!" pentru următorul dvs. film?

Merg mai departe... Voi face "Candele de zăpadă", după un scenariu de Corneliu Vadim Tudor. Abia aştept să spun "Motor!".