x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Aşteptând-o pe Maria

Aşteptând-o pe Maria

de Adriana Paduraru Vaduva    |    26 Mar 2010   •   00:00
Aşteptând-o pe Maria
Sursa foto: Cristian Drilea/

În a treia săptămână a lunii aprilie, Oana Frigescu Badiu, prezentatoarea Observatorului de la ora 13:00 şi al celui de la ora 16:00, va deveni mămică. Mai are puţin şi îşi va ţine fetiţa în braţe, pe Maria, moment pe care îl aşteaptă cu nerăbdare.

● Ţi s-a întâmplat înainte să te hotărăşti să devii mămică să te gândeşti cum va arăta copilul tău?

Înainte nu, dar după ce am aflat că sunt însărcinată m-am tot gândit la asta. Şi acum continuu să mă gândesc şi încerc să îmi imaginez cum va arăta. Am o singură certitudine: că va fi bruneţică. Altfel, mi-aş dori să-i semene lui Andrei! Şi dacă nu se poate să-i fie leită, atunci măcar să aibă gura lui, buzele lui, zâmbetul lui. M-am îndrăgostit de zâmbetul lui Andrei din prima clipă în care ne-am cunoscut! Iar de la mine să ia ochii. Însă, până la urmă, indiferent cu cine va semăna, pentru noi va fi, cu siguranţă, cea mai frumoasă fetiţă din lume!

 

● Am înţeles, să aibă înfăţişarea tatălui. Dar la "cuminţenie", cu cine ai vrea să semene?

Amândoi am fost, în linii mari, copii cuminţi, care nu au creat probleme. Aşa că nu cred că aşchia va sări departe de trunchi, nu ar avea cu cine să semene, şi cred că cel mai bun mod de a educa un copil este prin puterea exemplului.

 

● Cum s-a schimbat viaţa ta de când eşti însărcinată? Vezi altfel lumea?

Eşti mai optimistă sau, dimpotrivă, mai pesimistă? Deşi optimistă am fost întotdeauna, acum simt că zbor, pur şi simplu, şi că pot atinge munţii. Trăiesc nişte sentimente pe care cu greu mi le-aş fi putut imagina înainte de perioada asta minunată. Mă simt fericită, puternică, împlinită, dar şi nerăbdătoare să îmi văd fetiţa! Sunt însă mult mai sensibilă la orice subiect legat de copii sau femei însărcinate. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să îmi dea lacrimile în timpul Observatorului pe un astfel de material.

 

● Îţi alinţi bebeluşul, îi vorbeşti, îi citeşti poveşti?

Nu las să treacă o zi fără să vorbesc cu bebeluşul meu şi fără să îmi mângâi burtica. Avem noi un fel al nostru de a comunica. Eu îi citesc poveşti sau îi pun muzică la căşti pe burtică, iar ea îmi răspunde prin mici lovituri. Cel mai mult par să îi placă Mozart şi Michael Jackson. Este un bebeluş foarte activ şi am înţeles că asta e extraordinar de bine.

 

● Cum te imaginezi pe tine ca mămică?

Cu toţii ne dorim să facem sau să nu facem lucruri pe care le-au făcut/nu le-au făcut părinţii noştri cu noi. În primul rând îmi doresc să-mi cresc fetiţa în spiritul lui "a fi" şi nu "a avea". Cel mai important sfat pe care l-am primit de la părinţii mei a fost: "Să nu uiţi niciodată să fii om!". Ei m-au învăţat cât se poate optimismul să schimbe lucrurile şi ce înseamnă să te bucuri permanent de fiecare lucru, pornind de la cele mărunte. Îmi doresc ca fetiţa noastră să ştie ce este respectul, demnitatea, dragostea şi să înveţe ce înseamnă bucuria de a trăi.

 

● De ce aţi ales numele Maria? Şi de ce un singur nume?

Majoritatea părinţilor aleg câte două şi uneori chiar trei nume pentru copiii lor. Se spune că nici o întâlnire nu este întâmplătoare. Cândva, un mare duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta mi-a spus că omul are un singur suflet şi atunci ar trebui să poarte un singur nume. Acum, când eu şi Andrei căutam numele potrivit pentru fetiţa noastră, mi-am amintit vorbele lui şi am hotărât împreună să alegem un singur nume, şi acela de sfânt. Iar Maria ne-a fost cel mai drag!

 

● Ce pofte "ciudate" ai avut de-a lungul sarcinii?

De când sunt însărcinată aş mânca mereu căpşuni şi brânză de vaci cu smântână. Aşa că avem mereu "pe stoc", ca nu cumva să fie nevoie să ieşim în miez de noapte în căutarea lor. Şi de Red Bull mi-e tare poftă, numai când mă gândesc la el şi-mi lasă gura apă. Dar nici nu am gustat în sarcină. Pot spune că am rezistat eroic, mai ales că e băutura mea preferată. Altfel, mi s-a întâmplat să am o poftă foarte ciudată: să simt o nevoie acută de a mirosi zambile. Şi cum prin noiembrie, când m-a apucat pofta asta, nu se găseau peste tot, Andrei a avut ceva de căutat. Vreo două săptămâni mi-a trimis zilnic un buchet în redacţie.

×
Subiecte în articol: vedete