Avem ce merităm

Cănd suntem nefericite, ne consolăm cu suferinţa altora

Nu-ţi deschide portiera ca să urci sau să cobori din maşină. Nu se osteneşte să-şi care farfuria pănă la chiuvetă. Iţi ordonă, din şezut, să-i aduci sarea. Apoi vrea apă şi se aşteaptă ca tu să te execuţi. Nu se arată interesat de goliciunea frigiderului: cumpărăturile sunt sarcina ta. Are mereu de comentat cănd iţi cumperi o piesă vestimentară nouă. Nu ştie in ce sertar stau scutecele copilului. Nu ştie nici măcar cum se foloseşte un scutec. Desigur, a căuta departamentul pentru copii dintr-un supermarket ar reprezenta o provocare insurmontabilă pentru nervii lui. N-ar recunoaşte-o niciodată pe administratora blocului pentru că n-au interacţionat vreodată. El şi curăţenia in gospodărie sunt două noţiuni incompatibile. El şi lenea vecină cu indiferenţa sunt două noţiuni-pereche. Nu-i pasă de problemele tale pentru că ecuaţia le include doar pe-ale lui. Te repede dacă-l deranjezi cănd se uită la meci. Te trimite la plimbare dacă il suni cănd e la serviciu. Nu-ţi răspunde la intrebări dacă n-are chef. Te insultă dacă are chef. I se pare că eşti datoare să faci sex la comandă. Solicită să aibă cămăşi mereu curate şi călcate: nu il interesează procedeul exact prin care se ajunge la rezultatul final. Nu repară nimic in casă. Cu asta se ocupă instalatorul, tămplarul, electricianul şi alţii din breaslă. Desigur, cu partea de remarcat defecţiunea, luat la cunoştinţă necesitatea remedierii precum şi a..ntamatul specialiştilor e o chestiune plictisitoare, pentru care el nu manifestă inclinaţii deosebite.

GRĂDINA ALTUIA. Ei, dar asta nu-nseamnă nimic, nu-i aşa? Nu se poate să fie asta o dovadă că nu eşti apreciată, că nu eşti menajată, că nu eşti respectată. Ia să-şi mai vadă cei din jur de treaba lor. Păi ce, iţi dă ţie Cutărica sfaturi? Tocmai ea s-a găsit să deschidă gura? Cănd toată lumea ştie că bărbată-său nu-i cară o plasă sau nu-i curăţă un cartof, o ceapă, ceva. Nici măcar varza nu i-o toacă. Să nu mai zic că n-a scos-o-n oraş de nu ştiu căţi ani. Colac peste pupăză, o mai şi altoieşte din cănd in cănd. Un calvar, dragă, ce mai!

Cam aşa judecă femeile. Şi de-asta şi-o cam merită. Pe ea, pe soartă. Adică atăta amorţeală au in cap, ori atăta lene, ori atăta teamă, că preferă să-nghită mizerii decăt să facă ordine in jurul lor. Şi, desigur, cel mai bun tranchilizant e intotdeauna consolarea cu faptul că şi altora li se intămplă. Poate chiar mai rău - caz in care situaţia ta devine una chiar fericită, nu? Iată cum poţi deveni, brusc, dintr-o femeie complexată una de-a dreptul satisfăcută...