Bogdan Uritescu: "Mai e vreo speranţă?"

 Cu ce te mai ocupi în momentul de faţă?

Mă ocup cu grija de a fi ocupat mereu. Dacă stau degeaba, mă urc pe pereţi... la propriu. Stau cu un pahar de vin bun în faţă, beau calm şi cuget la ce e în afara lui. A paharului. La toată nebunia şi haosul din jur. Agitaţi în goana noastră după imagine şi dorinţa de "a avea" mereu mai mult, mereu diferit. Mă întreb, mai e vreo speranţă? Dar speranţa că va veni odată cineva de undeva să ne salveze de noi înşine nu mai e la modă. Ca activităţi… repet în "Mincinosul" lui Goldoni, o chestie privată pentru deplăsari în ţară, imprim voci pentru desene animate, lucrez la demararea unei emisiuni culinare pentru Fishing&Hunting channel, şi joc în piesa "Călătorie spre soare apune", în regia lui Radu Băieşu, care se reia la Teatrul pentru copii Ion Creangă.

 Cum ai ajuns să colaborezi cu Teatrul "Ion Creangă"?

Am făcut mişcarea scenică şi coregrafia luptelor la "Harap-Alb". Un actor şi-a rupt rotula şi i-am luat locul, câţiva ani, după care au urmat şi alte colaborări interesante. Fără îndoială, teatrul pentru copii are un farmec aparte. E foarte plăcut să lucrezi pentru copii. Sunt geniali! Îi poţi duce cu tact exact acolo unde vrei tu. Trebuie doar să-i iubeşti din toată inima, pentru că te vor iubi şi ei…

 Eşti tatăl unui băiat de 10 ani. Cum îţi petreci timpul cu el?

Avem cam puţin timp liber la dispoziţie, dar atunci când suntem împreună, vreau să-l scot mai mult la aer şi mişcare, cu patinele, să-l învăţ tot soiul de treburi "de viaţă". Mai ieşim la pescuit cu bunicu’, ne distrăm de minune gătind împreună, caftindu-ne ca-n filme sau jucându-ne cu Margot – căţelul bunicului.

 Eşti un mare amator de sport. Ai practicat ani buni kick-boxing, dar ai fost nevoit să aplici vreo lovitură cuiva, pentru a te apăra?

Am făcut aproape toate genurile de arte marţiale, dar n-am centură decât la pantaloni. La viaţa mea, am dat ceva bătăi unora, însă, recunosc, am mai şi păpat de câteva ori. Totuşi, nu sunt unul căruia să-i placă să se bată, deşi îmi plac sporturile combat şi mai ales linia mişcărilor, eleganţa lor şi măiestria de execuţie. De-asta m-am şi axat pe coregrafia luptelor. Sunt obsedat de mişcare şi de felul în care un personaj se poate integra mediului în film sau pe scenă.