Cristina Şoloc este pasionată de motociclete de când era mică. Prima căzătură de pe motor a luat-o când era la grădiniţă. "Mă întorceam cu mama de la grădiniţă şi, în timp ce ea s-a oprit să discute cu o vecină, eu am ochit o motocicletă parcată şi nu m-am lăsat până ce n-am încălecat-o.
N-a fost una dintre cele mai înţelepte decizii, pentru că în momentul următor motorul a căzut, iar eu sub el. Nici mama nu ştie cum am scăpat vie şi nevătămată. Cred că doar Dumnezeul copiilor ştie", îşi aminteşte Cristina. Apoi, pe la 16 ani, a făcut tot posibilul să se împrietenească cu singurul băiat care avea motor în zonă (Vişeu de Sus). Urmarea? "Am învăţat să merg cu Hoinarul. De atunci am ştiut că va veni momentul în care voi avea motocicleta mea. Iar momentul a venit acum 6 ani."5 ANI MOTOMAGICI
Pasiunea pentru motociclete s-a transformat în meserie. A început cu emisiunea "Pe două roţi", iar acum se pregăteşte de aniversarea celor cinci ani de când realizează "Motomagia". "Mi se pare incredibil că am difuzat deja peste 120 de ediţii. Dacă ar fi să contabilizăm munca, s-ar traduce în sute de ore de filmare, mii de ore de montaj, milioane de cuvinte aşternute pe hârtie sau rostite, zeci de mii de chipuri şi motociclete filmate, sute de poveşti frumoase făcute publice, bilioane de metri cubi de adrenalină, sute de mii de kilometri străbătuţi, zeci de mii de fani. În câteva rânduri, lideri de piaţă, nota 10 şi trandafirul de la TV Mania. Pare mult, dar parcă ar mai încăpea...", se mândreşte prezentatoarea "motomagică".
EDUCAŢIE
Emisiunea nu are ca scop doar prezentarea sportivilor cu performanţe în motociclism sau a colecţiilor de motoare din garajul vedetelor autohtone. "Reflectăm şi ne implicăm în majoritatea campaniilor de educare şi de prevenire a accidentelor în trafic, iniţiate de Poliţia Rutieră şi Asociaţia Motocicliştilor Români." "Ar fi ideal ca această educaţie să înceapă încă din şcoala de «şoferi». De ce să înveţe doar să meargă pe două roţi când ar putea fi învăţaţi şi cum să se comporte în trafic, inclusiv pentru a rămâne în viaţă. Din păcate, există destui motociclişti care uită că au doar o singură viaţă şi parcă fac tot posibilul să şi-o scurteze (la fel ca şi unii şoferi). Şi pe mine mă deranjează «liniuţele» care se fac pe sub balconul meu la 1 noaptea! Şi mă mai deranjează şi faptul că, din cauza acestor «moto-zmei», suntem băgaţi toţi în aceeaşi oală, iar în caz de accident, indiferent cine a greşit, tot motociclistul e de vină pentru că e... «teribilist» (un cuvânt atât de tocit), nu-i aşa? Totuşi, statistic vorbind, vina este în proporţie de 60% a automobiliştilor."