Criza de râs

Când eram în ultimii ani de liceu mă consideram un mare rocker. Aveam plete până înspre fund şi un cercel de fier, furat de la o galerie de perdea, în urechea stângă. Umblam invariabil cu tricouri negre cu căpăţâni de mort pe ele şi bocanci. Eu şi camarazii mei de zbuciumat eram aşa de cretini că ne umpleam timpul luându-ne la bătaie cu ăia care ascultau Depeche Mode. Nu ratam nici un concert, mergeam şi la tot felul de trupe obscure care se produceau prin cine ştie ce găuri din Bucureşti.

La şcoală mă dădeam fără prea mult spor la Cornelia zisă Coco, o jună aproape fără ţâţe, înaltă, cu picioare lungi, care asculta Iron Maiden şi, culmea îndrăznelii pentru timpurile alea, îşi vopsise în cap nişte şuviţe verzi şi avea un fel de belciug în nas.

Eveniment
În fiecare an se ţinea un mega-festival de rock organizat de un şmecher cu nume predestinat, unu' Ciubuc. Biletul era scump pentru puşti dar eu, care cochetam încă de atunci cu jurnalistica, reuşeam să intru pe de-a moaca, cu o legitimaţie de ziarist. În plus, scăpam de controlul de la intrare ceea ce îmi dădea avantajul să intru cu băutura, vestita votcă la pet, motorola cu pai dosită prin buzunare. Prin 1994, parcă, festivalul ăsta se ţinea pe Stadionul Dinamo şi veniseră, mi se pare, Scorpions. Tânăra Coco nu avea bani de bilet aşa că i-am suscitat brusc interesul. M-a rugat să o bag, dacă pot, la concert. Amabil, m-am rugat de ăia din redacţia pe la care bântuiam şi i-am făcut rost de o hârtie cu ştampilă, care certifica faptul că e colaboratoare a ziarului. În seara cu Scorpions am trecut să o iau de acasă (stătea într-un bloc din Colentina) şi mi-a spus că părinţii ei sunt plecaţi pentru câteva zile la ţară. Mi-a trecut prin minte un gând măreţ, că aş putea să mă invit la ea noaptea după ce se termina treaba de pe stadion. Îmi făcusem planul să o fezandez în timpul concertului cu ceva vodcuţă, ca să-i tai inhibiţiile, să o duc înapoi în Colentina şi apoi să pretextez că nu mai am bani de taxi. În seara aia arăta teribil de bine, mi se părea chiar că îi crescuseră sânii.

Vata
Am intrat fără probleme, amândoi, în buluceala de pe Dinamo. Era puhoi de lume, mulţi beţi, dovadă că badigarzii de la intrare nu fuseseră foarte vigilenţi. Ieşeau frecvent bătăi greu de controlat. Am profitat de faptul că nişte punkeri începuseră să-şi care pumni în cap şi picioare-n gură undeva în proximitatea noastră şi am luat-o în braţe, protector, pe Coco. După ce golisem două flacoane de băutură eram teribil de apropiaţi, ne pupam cu înflăcărare. Am luat-o în cârcă să-i vadă pe Scorpions, chestie care m-a deşelat, dar mi-am spus că arta cere sacrificii şi că o să fie bine după ce se termină cântarea. Am dat din cap amândoi până am ameţit şi ne-am sărutat din ce în ce mai tare. Când m-a muşcat de buza inferioară mi-am dat seama că nu mai are rost să folosesc vrăjeala cu taxiul, că lucrurile vor merge de la sine. Când s-a spart zdrăngăneala, am reuşit să scăpăm teferi dintr-o îngrămădeală în care lumea s-a călcat în picioare, la ieşire. Eram teribil de excitat şi nu mai aveam răbdare să ajung în apartamentul Corneliei. Mi s-a părut că drumul spre Colentina, făcut pe jos, a ţinut o sută de ani. Am mai făcut un scurt popas la un non-stop de unde am luat prezervative şi ţigări, sub privirile aprobatoare şi pline de subînţelesuri ale fetei. Când am ajuns, îmi venea să săr pe ea încă din lift. Am auzit cum se răsuceşte cheia în broasca de la uşă şi eram deja în erecţie. N-am avut răbdare să ajungem în dormitor, am luat-o în braţe şi am aruncat-o pe o canapea din sufragerie. I-am dat jos rapid geaca de denim care avea, bineînţeles, o hârcă imprimată pe spate şi mi-am băgat rapid mâinile pe sub tricoul colegei mele. Când am tras de sutien, am avut o senzaţie stranie. Mi s-a părut că i-am rupt o ţâţă, că se detaşează ceva acolo. Rămăsesem cu ceva moale în mână şi eram uşor speriat. Am scos de acolo un morman mare de vată. Mai întâi m-am uitat la ea ca tâmpit, după care mi-am dat seama de ce mi se păruse că domnişoara Coco are sânii mai mari. Am început să râd şi nu ştiu ce mi-a venit să-i zic: "Ai furat barba lui Moş Crăciun!". Am nimerit prost, fiindcă fata era frustrată datorită lipsei "pachetului de înaintare". S-a supărat crunt şi m-a dat afară, după ce a aruncat în mine cu o scrumieră. Acolo am constatat că într-adevăr nu mai aveam suficienţi bani de taxi şi am pornit-o spre Piaţa Rosetti pe jos. Peste mulţi ani, am auzit de la nişte foşti colegi despre Coco că a ajuns avocată, s-a îmbogăţit şi şi-a pus silicoane.