Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Andreea Răducan duce dorul atmosferei de la JO
Adrian Văduva Fetiţa care în urmă cu opt ani la Sydney ne făcea
fericiţi obţinînd medalia de aur la individual compus, iar la
întoarcerea în ţară ne storcea lacrimi de tristeţe după ce Comitetul
Olimpic Internaţional îi retrăgea medalia din cauza unui banal nurofen
n-a uitat atmosfera dinaintea Olimpiadei. Şi, chiar dacă nu merge la
Beijing, Andreea Răducan va fi alături de lotul naţional din studioul
de comentator.
Andreea Răducan duce dorul atmosferei de la JO
Fetiţa care în urmă cu opt ani la Sydney ne făcea fericiţi obţinînd medalia de aur la individual compus, iar la întoarcerea în ţară ne storcea lacrimi de tristeţe după ce Comitetul Olimpic Internaţional îi retrăgea medalia din cauza unui banal nurofen n-a uitat atmosfera dinaintea Olimpiadei. Şi, chiar dacă nu merge la Beijing, Andreea Răducan va fi alături de lotul naţional din studioul de comentator.
Cum te simţi acum cînd intri în sala de gimnastică în calitate de jurnalist?
Cu emoţii mai mari decît atunci cînd intram în sală pentru un antrenament.
Nu te încearcă un sentiment de nostalgie cînd păşeşti într-o sală de gimnastică? De ce ţi-e dor cel mai mult?
Am stat în sala de gimnastică timp de 15 ani, e normal să-mi fie dor! Cel mai mult îmi lipseşte atmosfera de acolo. Eram o familie, iar fetelele – prietenele mele cele mai bune. Ne cunoşteam atît de bine, încît nu era nevoie să rostim cuvinte, ne înţelegeam din priviri.
Cînd urmăreşti actualele componente ale lotului naţional, te revezi pe tine în urmă cu opt ani, pregătindu-te pentru Sydney?
Este perioada în care tragi mai tare ca oricînd. Olimpiada este cea mai importantă competiţie sportivă, iar pentru multe dintre ele va fi singura Olimpiada la care vor participa, şi ele ştiu asta. Este momentul în care prezinţi munca depusă în toţi anii petrecuţi în sala de gimnastică. Le doresc ca această competiţie să fie cea mai frumoasă din viaţa lor şi cu rezultate de care să fie mîndre!
Eşti mai emoţionată acum cînd comentezi sau atunci cînd concurai?
Emoţiile sînt mult mai mari şi puţin altfel atunci cînd nu eşti pe bîrnă sau pe covorul de la sol. La Atena, în 2004, am trăit cu adevărat o competiţie olimpică. M-am bucurat la cîştigarea titlului olimpic al fetelor, cum nu am reuşit să o fac atunci cînd eu împreună cu echipa la Sydney am obţinut medalia de aur. E o atmosfera specială, unică!
Cum se simte un sportiv înainte de o asemenea competiţie majoră?
În primul rînd, foarte pregătit. Apoi să conştientizezi că ai o responsabilitate uriaşă, să reprezinţi ţara la cel mai înalt nivel. Dar şi foarte norocos că ai rezistat pregătirii şi că te afli în faţa celui mai frumos examen sportiv din viaţa ta.
În această perioadă, antrenamentele sînt mai intense sau se lucrează mai uşor?
Antrenamentele sînt mult mai concentrate. Nu se mai lucrează la cantitate. Se pun la punct ultimele detalii şi repeţi exerciţiile pentru a avea o cît mai bună siguranţă.
De ce e nevoie pentru a ajunge acolo, sus?
Nimeni nu se naşte campion! Poţi să devii un campion dacă îţi doreşti îndeajuns de mult acest lucru. Talent, ambiţie, determinare şi puţin noroc – cred că sînt doar cîteva dintre ingredientele de care ai nevoie ca să reuşeşti.
Cît de mult contează psihicul într-o competiţie?
Este factorul cel mai important. Te ajută să cîştigi sau să pierzi o competiţie.
De ce este considerată Olimpiada competiţia supremă?
Este o competiţie foarte importantă. CM sînt extraordinare, dar nu se compară cu atmosfera şi amploarea pe care o are un eveniment cum este Olimpiada.
Ce s-a ales de demersul de a-ţi fi înapoiată medalia din 2000?
Nu a fost făcut un demers oficial. Am speranţa că mai devreme sau mai tîrziu voi primi înapoi acest titlu. Este o medalie pentru care am muncit şi de care, din păcate, nu mă pot bucura.
Te vei duce la Beijing pentru Jocurile Olimpice?
Nu. Voi urmări competiţiile de acasă şi voi comenta concursurile de gimnastică pentu Eurosport.
Care sînt şansele fetelor din echipa de gimnastică de a cuceri o medalie olimpică?
După ce, la Sydeny şi la Atena, echipa feminină de gimnastică a cîştigat titlul pe echipe, ar fi cea mai mare bucurie ca fetele să ţină drapelul pe cel mai înalt catarg la întrecerile pe echipe. Steliana Nistor, Sandra Izbaşa, Ana Maria Tamarjan sînt cîteva dintre fetele care pot obţine medalii şi în finalele pe aparate.
Ce echipă dintre cele vizitate te-a impresionat cel mai mult?
Nu trebuie să mă impresioneze, le cunosc munca, cunosc sacrificiile şi dorinţele lor. Cu atît mai mult le respect şi le apreciez efortul şi rezultatele.
