De ce geme Maricica?

Ce se poate întâmpla dacă soţul tău e în Italia? Şi e camionagiu, adică, iată, conduce un camion de mare tonaj, presupus a fi încărcat cu marfă? Şi dacă el te aude pe tine, Maricica, atunci când, helas, gâfâi orgasmatic, pe telefonul mobil, aşa cum, odinioară ori mai deunăzi, gâfâiai cu el în pat, sub plapuma cu puful iluziilor comune?

Ah, Maricica, venim!
Atunci se întâmplă că gelozia îţi gâdilă nărod piticul acela care îţi şade pe creier, uneori mai cuminte, alteori mai năzgâmb.
Şi camionul (erotic) se pune la drum. Ceea ce urmează nu este altceva decât o cursă nebunească. Cu Şerban Huidu în personajul de pe locul din dreapta şoferului – „locul mortului”, cum se zice. Iar perso­najul pe care îl interpretează Şerban Huidu nu face altceva decât să augmenteze angoasa şoferului.
Cu ochii minţii, bietul şofer o şi vede pe Maricica în braţele voluptăţii supreme & ascunse, dar cu... altul. Peisajele se schimbă vertiginos.
Camionul se hurducăie ca nebunu’.
Dealurile se împletesc cu munţii, câmpiile cu oraşele, pentru ca, preţ de doar câteva secunde, să se comprime un traseu din Italia în România. Finalmente vedem plaiurile mioritice.

Ah, Maricica, mai este un pic... numai un pic!
Şi vom vedea. Vom vedea noi dacă eşti acea femeie cinstită pe care am crezut-o pe cuvânt... sau ce ne spune DIGI MOBIL-UL... între timp, fireşte, aşa cum şi era de aşteptat, gemetele de plăcere se înteţesc, capătă o pasionalitate anume. O pasionalitate de tip DIGI MOBIL ITALIA.

Aventura continuă.
Ajungem în sat.
Suntem cam aşa, cam precum Cozma Răcoare. „Zăvoarele-s sparte/ Cade hangerul, sunând pe podea.”
Se învârte ca o morişcă de vânt şi indicatorul care anunţă numele localităţii. Biată bucată de tablă nenorocită, care aproape că este mutată din loc de vârtejul trecerii camionului gelos. Sigur că, în cabină, Şerban Huidu încă maimuţăreşte intonaţiile guturale ale femeii care trădează emoţia.

Şi, acum, iată: confruntarea.
Urmează momentul adevărului. Când vom şi înţelege, din packshot, la ce e bun DIGI la casa omului.
Bărbatul gelos abandonează volanul, vrând să îşi suprindă nevasta asupra faptului. Şi aşa se şi întâmplă. O surprinde. Numai că aici e poanta. Scheciul se bazează pe un singur schepsis: finalul devoalator.
Femeia, Marcica noastră, are în cap câteva bigudiuri – şi desfundă chiuveta. A introdus ventuza în sifonul chiuvetei înfundate şi se apleacă asupra ei. Icniturile ei de efort aduc a icnituri de plăcere, stârnite de cauze mai nobile decât repunerea în stare de funcţionare a unei instalaţii sanitare. Sau, cine ştie, poate că tocmai pe el, pe soţ, îl chema.

Sigur că urmează şi morala: iată pentru ce bătuse bietul soţior atâta drum. Iată pentru ce i se strânsese inima cât un purice. Pentru ce îşi făcuse o sumedenie de nervi, gonise expunându-se unui accident oricând posibil.
Meserie păcătoasă, să fii şofer pe tir/camion.
Nu ştii când te apucă amocul, gelozia, curiozitatea, dorinţa morbidă de a verifica loialitatea partenerei tale, Maricica. Şi singura soluţie este să fugi din Cizmă către România, căci „dragostea e lucru mare”.

Lucrurile s-au limpezit.
Maricica este fidelă. Ne înşeală doar cu ventuza de la toaletă. Sau, cine ştie, îşi închipuie cum este să fie în braţele soţului.
Am putea să spunem că asistăm la un deznodământ fericit. Şoferul ajunge acasă, în ciuda unei curse imprudente, aproape sinucigaşe, viu şi nevătămat. Camionul cu care îşi câştigă existenţa este şi el teafăr.
Bilanţ pozitiv pe toate liniile.

Clipul (video), ca mai toate clipurile, dar, deopotrivă, ca multe din lucrurile din viaţa noastră, nu este altceva decât o poveste.
Şi, totuşi, cursa este lucrul cel mai interesant. Contează drumul, la fel precum contează şi finalitatea sa.
Nu mai putem spune decât un singur lucru:
Maricica, ai răbdare: venim!