Dejà vu: o senzatie stranie, nedefinita

Multi oameni incearca cel putin o data in viata o stranie senzatie numita de specialisti "d...jà vu". In asemenea momente, ei au sentimentul ca au mai fost in anumite locuri sau ca s-au mai confruntat cu situatii asemanatoare, desi realitatea este cu totul alta.


De obicei, senzatia dureaza doar cateva secunde, fiind urmata in scurt timp de "constientizarea realitatii", a faptului ca persoana respectiva nu s-a mai confruntat niciodata cu o situatie asemanatoare sau se afla intr-un anumit loc pentru prima data. Cu toate acestea, ea este obsedata de ideea ca in propria memorie se afla "ascunsa" o serie de amanunte legate de subiectul respectiv.

EXPLICATII NECONVINGATOARE. Desi senzatia de "d...jà vu" a fost "botezata" abia in secolul al XIX-lea, straniul fenomen, petrecut la nivelul subconstientului, ii fascineaza si ii inspaimanta totodata pe oameni de multa vreme. Cercetatorii nu au putut furniza pana acum explicatii convingatoare, adaugand un plus de mister fenomenului. Majoritatea teoriilor "graviteaza" in jurul ideii de metempsihoza, a ipotezei ca, dupa moartea trupului, sufletul "trece" intr-un alt corp care poate apartine regnului animal sau vegetal. Un punct de plecare pentru cercetatori l-a constituit ipoteza ca senzatia de "d...jà vu" este legata, de obicei, de o experienta traita in timpul unui vis, care ulterior este complet sau partial uitata. Caracteristica tuturor acestor situatii este certitudinea protagonistului ca a mai trait o experienta asemanatoare, dar nu isi poate aminti perioada in care s-a petrecut. Descrierea unor vise in unele opere literare poate constitui un punct de plecare pentru explicarea senzatiei de "d...jà vu". Specialistii considera ca, in timpul unui vis, subconstientul poate "evada" intr-un spatiu nelimitat in care viitorul si trecutul se intersecteza.

FUNCTII DIFERITE. Studii de specialitate au demonstrat ca hipocampusul si zonele cerebrale din apropierea cortexului joaca roluri diferite in coordonarea senzatiei de "d...jà vu". In timp ce hipocampusul impiedica subiectul sa-si aminteasca in mod constient anumite intamplari, regiunile situate langa cortex ii permit sa deosebeasca impulsurile cerebrale obisnuite de cele neobisnuite, putand face acest lucru fara a avea legatura cu o anumita intamplare. Medicii austrieci au emis teoria respectiva sugerand ca sentimentul de "d...jà vu" se petrece cand regiunile din apropierea hipocampusului, fara a interveni direct, emit o serie de semnale, potrivit carora o anumita senzatie poate fi cunoscuta sau simtita. In asemenea momente, un eveniment poate parea familiar, cu toate ca acesta nu poate fi localizat in timp. Alti specialisti in domeniu sunt de parere ca in producerea senzatiei de "d...jà vu" sunt implicate mai multe regiuni ale creierului. O puternica senzatie de automutilare psihica si irealitate, dublata de o perceptie incorecta a timpului par sa declanseze un lant de reactii incontrolabile la nivelul subconstientului. Atunci cand anumite persoane care se confrunta cu un sentiment de "d...jà vu" incep sa se indoiasca de felul in care percep realitatea inconjuratoare, neuropsihologii considera ca "mica greseala", amplificata de latura constienta a gandirii proprii, le permite sa intredeschida o "poarta inchisa" ce le bloca accesul spre subconstient. Specialistii sunt de parere ca aprofundarea studiilor in domeniul senzatiei de "d...jà vu" pot permite nu doar descifrarea mecanismului "festelor" jucate uneori de memorie, ci si a felului in care creierul uman poate stabili o perceptie corecta a realitatii in orice moment.