Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În facultate picasem în repetate rânduri un examen de Istoria Bizanţului, pe care îl tot dădeam cu un profesor nesuferit care punea accent pe cronologie şi toceală mecanică. Cred că întâmplarea de faţă a avut loc când mă pregăteam vertiginos de un al treilea eşec. Mă speriasem destul de tare că o să mă împotmolesc cu studiile aici şi de multe ori mergeam la cârciumă cu un tom plin de basilei şi patriarhi. Mă iluzionam că printre beri îmi vor intra ăia mai bine în cap. în perioada cu pricina nu prea aveam bani, aşa că frecventam o cârciumă imundă şi deosebit de ieftină, amplasată undeva la ruinele din Cişmigiu, care avea probabil cea mai scârboasă budă din Bucureşti, unde îţi trebuiau mască de gaze şi cizme de cauciuc ca să poţi pătrunde.
ROŞCATA
Clientela era formată din juni care poşteau câte o bere, pensionari cu banii număraţi, sosiţi de la colţurile fotbaliştilor şi şahiştilor, ba chiar şi ceva cerşetori care converteau rodul muncii în păhărele cu câte cincizeci de rom. Peste toate personajele astea trona o chelneriţă de vreo 40 de ani, vopsită roşcat şi machiată strident, care răspundea la numele de "doamna Lumi". Ea decidea cine s-a îmbătat şi dacă mai capătă de băut sau cine poate să ia ceva pe datorie. Avea un uşor accent moldovenesc, probabil pervertit de mulţi ani de şedere prin Bucureşti.
Cu două zile înainte de examen, aveam o stare tâmpită, eram speriat-tensionat. Stăteam acasă şi aveam impresia că mi s-au şters din căpăţână toţi Comnenii şi Paleologii pe care încercasem să-i îndes acolo. M-am gândit să-mi calibrez memoria cu nişte fernet ordinar, altfel considerat şi un bun digestiv. Am pornit cu cărţoiul spre Cişmigiu. în mod excepţional, terasa era destul de goală, în afară de mine fiind doar nişte puşti care chinuiau o chitară şi un moş care dormea cu capul în masă. Doamna Lumi probabil că se plictisea, fiindcă a venit să mă bată la cap. M-a întrebat ce e cărămida în care îmi ţineam nasul. Mi-a spus că îi aduceam aminte de un iubit din tinereţe, de pe vremea lui Ceauşescu, când abia venise ea de la Bacău în Bucureşti. Prietenul ei "Matiei studia filozofia şi istoria şi stătia tot timpu' cu o carte groasă diespre unu' Hegiel".
IDEALIST
Voia să afle mai multe despre "Hegiel", atunci nu o interesase. Fiindcă informaţia costă, s-a ridicat şi a apărut cu încă un pahar şi o sticlă de fernet, despre care mi-a dat de înţeles că e din partea casei. I-am spus că Hegel a fost un filozof idealist german, mort în secolul al XIX-lea, de holeră. Asta a declaşat un tir de întrebări de genul "iera idealist că-i venea idei?". Am intrat într-un joc destul de aiurea, inventându-i la minut bietului Hegel o biografie care-l făcea un cocteil de Nastratin Hogea şi Robin Hood. Părea încântat de ce-i spun, am vorbit până când s-au vărsat şi tinerii muzicali şi a decis să închidă taraba. L-a scuturat pe bătrânelul căzut la datorie, care a plecat cu o privire ceţoasă. M-a rugat să o ajut să ducă acasă o pungă în care erau cartofi şi două pâini, de unde am dedus că vrea oarece prelungiri. Cum poşirca pe care o balotasem în mine nu îmi atenuase prea tare anxietatea, m-am gândit că o noapte de amor fără pretenţii nu are ce să strice. Am pornit cu marele volum într-o mână şi plasa doamnei în cealaltă. După o călătorie cu troleul am campat într-un bloc de patru etaje, destul de părăginit, de la capătul Drumului Taberei. M-a pus să mă descalţ la intrare şi nu am avut timp să-i admir prea mult colecţia de bibelouri. S-a schimbat într-un capot mov şi s-a tolănit într-o poziţie pe care o considera provocatoare pe canapea. Fără cuvinte, m-am aşezat lângă ea şi am început să-i mângâi sânii mari şi fleoşcăiţi. Cu un ghiont ferm m-a răsturnat pe spate şi mi-a scos rapid nădragii, după care s-a cocoţat deasupra mea.
Anii de experienţă ai Luminiţei în "public relations" şi-au spus cuvântul, chiar se pricepea la capitolul sex. Am adormit destul de mulţumit de viaţă şi spunându-mi "scap cumva şi de examen". M-a trezit pe la 8:00 de dimineaţă. Se schimbase ceva în atitudinea ei. în timp ce mă îmbrăcam mi-a spus direct: "Ştii, io cred că Hegiel ăla iera un om rău. Cred că de la idealismu' ăla i-a venit lui Matiei în cap să pliece de la mine cu cerceii şi lănţişoru' de la mama. Sper că nu tie superi dacă mă uit dacă e toate la locu' lor". Povestea cu Hegel-haiducul mă adusese într-o situaţie uşor jenantă. Cel puţin am avut noroc la examen, profesorul nesuferit se îmbolnăvise, aşa că l-am dat cu asistenta, care a trecut toţi restanţierii, numai ca să scape de ei.
Citește pe Antena3.ro
