Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fericirea nu de puţine ori se clădeşte pe fundamente meschine. Şi nu ştiu cum se face că găsesc foarte uşor să mă las pradă unor astfel de mulţumiri mărunte. Aşa încât, uite, am ajuns să jubilez când un anonim zmeios sau, cine ştie, poate o anonimă cu apucături mai sălbăticuţe de la natură a decis să îmi declare deschis că vrea să mi-o tragă.
E-adevărat că iniţial am fost puţin şocată. Vedeţi, n-am prea avut parte de propuneri aşa indecente şi mai cu seamă făţişe. E drept, au fost câţiva care de-a lungul timpului şi-au exprimat intenţiile de-a mă pătrunde, sexual vorbind, însă în afară de nişte episoade răzleţe cu gentlemeni posesori de mistrii, nici un demn stapân de ciomag nu şi-a expus aşa brutal proiectul, gândul şi-n cele din urmă, socoteala.
Aşa că de-aia zic, când m-am lovit eu de-ntâmpinarea asta cutezătoare nu mi-am putut reţine o gudurare interioară, un mic freamăt organic, o gâdileală emoţională. Ceva, acolo, s-a petrecut în mine, în mod cert! Persoana asta, cum spuneam, e un fel de înger coborât de undeva. Nu ştiu ce culoare are - dacă e un înger alb sau negru, roşu sau albastru, nu ştiu exact de unde-a coborât şi care e exact scopul lui pe meleagurile noastre, însă e absolut sigur că i-am suscitat nişte zbuciumuri puternice. Mi-ar fi plăcut chiar să mă desfăt un pic cu propunerea respectivă, să mă revăd fecioară şi să croiesc scenarii despre cum subiectul o să "mi-o tragă la UE". Asta, desigur, dacă nu m-aş fi speriat niţel şi n-aş fi fost năpădită de bănuiala că subiectul e şi puţin dereglat psihoemoţional sau poate doar sexual. Asta pentru că, pe lângă dorinţa expresă de împreunare - fireşte în varianta în care eu eram supusă şi mă lăsam, vorba aia, posedată - subiectul pomenea şi despre faptul c-ar trebui să-mi tai venele şi să mor. Hm... şi n-am putut deci stabili dacă etapa cu decesul meu urma să se petreacă înainte sau după penetrarea despre care amintea. Deşi, oricare ar fi fost ordinea, în final rezultă că nu ieşeam prea zglobie din malaxorul dorinţelor care-l bântuie pe personaj. Aşa că trebuie să mă reţin de la această mică bucurie, din nefericre, dar personajul e poftit să revină cu propuneri la secţiunea de dedesubt. Oricând.
Şi ca să ne lămurim fără urmă de dubiu că bucuriile mici ne sunt totuşi permise nouă, muritorilor de rând, iată dovada, tot în josul paginii articolului trecut. De data asta vorbim despre fericirea unui alt personaj, convins şi din nefericire chiar bântuit profund de teama că cineva o să-i cenzureze adâncile cugetări despre libertate, drepturile omului şi mai ales ale cititorului implicat şi, desigur, riguroasele sale consideraţiuni în materie de stilistică. Astfel, neliniştitul e perfect convins că cineva din interiorul ziarului e pus să-i facă lui şicane şi să nu-i publice lui voma folosită ca proiectil cu care să mă ochească pe mine drept în moalele indiferenţei. Păi, cum aşa? El/ea vrea să-i recunoască drepturile, să îşi exprime liber şi neîngrădit teoremele jurnalistice şi, mai ales, dar mai ales tânjeşte aprig să dea note şi verdicte. Să fie lăsat, dracului, să mă apostrofoze în tihna capului său neliniştit, în termeni eleganţi de mahala, trimiţându-mă pe undeva pe la dicţionar şi pe la clasele primare de jurnalism unde ştie el că se vorbeşte cu "luaţi-o şi pe-a mea, doamnă!".
În fine, admit, recunosc, mă înclin, mă plec, ce mai, mă prosternez de-a dreptul. Atâta grosolănie în buricele degetelor mele..., la ce orgie scriitoriceasă să supun eu pe insul sau pe insa asta, când, doamne, el/ea e superior/oară! Aşa rasat/ă şi distins/ă, încât scrie cu steluţe în loc de litere - probabil un limbaj academic, la care imbecila subsemnată n-are acces, vorba aia, de proastă ce e ea. În vreme ce subiectul, el sau ea, cu siguranţă în patru steluţe n-a vrut să zică vreo obscenitate, vreo trivialitate ceva, ci era clar un cod pentru Amin sau Doamne-ajută! ...F**u-i!
