Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Patru derutaţi, la vorbă. Trei mai fistichii. Al patrulea, ceva mai aşezat. Însă recupera cu tărie. Perseverent, deşi într-un sictir profund, se lăsa şi el înduplecat, cu greu, să facă saltul în mocirla comună.
NIMICURI. Ca de fiecare dată noutăţile de natură sexuală s-au epuizat rapid. Prietenul nostru insista în fanteziile cu împreunarea dorsală, iubita sa refuza. De obicei, delicat. În cazuri excepţionale, cu zat în sufragerie şi în puţine ocazii, atunci când situaţia o cere şi interese ulterioare o îndeamna să cântărească atent chestiunea, îl face să mai amâne niţel fanteziile indecente şi pentru moment să se mulţumească cu desertul preferat, respectiv puţină orgie orală. Chestii de cuplu... În rest, nimic nou, tot maxim o dată pe săptămână, rarisim de două ori. Şi-atunci în semn de sărbătoare ce onorează diverse realizări şi împliniri din viaţă social-profesională: vreo mărire de salariu, mai curând vreo primă prăpădită, vreun succes culinar în bucătăria proprie ori vreo ieşire reuşită prin club, unde s-a lăsat fireşte cu băuturică considerabilă cantitativ.
În ce-o priveşte pe prietenă, ea e ok aşa. I-a trecut supărarea de săptămânile trecute când în dânsa se produsese un teribil cutremur hormonal şi-o pocniseră chefurile nesimţite. Două săptămâni a şezut îmbufnată că porcu’ şi magaru’ n-a satisfăcut-o si-a treia oară în ziua aia. Doamne iartă-mă, eu şi-acum prefer să cred că i se pare c-au fost şi alea două dăţi, că altfel mă spânzur de ruşine. Vorba aia, n-am mai păţit aşa ceva de când pleca mama la piaţă două ore şi trebuia insistat...
Noi, pe de-altă parte, nu mai avem nici senzaţii, nici fantezii. O singură pretentie, dacă se poate, şi anume să ne-amintim din când în când ce-a fost odată. Şi uite-aşa, din vorba-n vorba şi din una-ntr-alta, ne sforţam să definim ce-a fost şi am mai vrea o dată. Dacă se poate.
SOARTA. Evident, emoţia şi tremurul şi desfătarea şi durata şi intensitatea sexului de la-nceput. Prietenul, ziceam mai deocheat, ne linişteşte cât ai clipi şi ne explică despre ce e vorba: ba, voi vreţi ceva nou, alt partener! Tăcere. Apoi murmur. Un pic de roşu-n obraji. Niţică jenă. Hoţu’ dibuit cu ocaua mică. Paharele sus, zeamă pe gât la toată lumea, ca să se-ascundă zâmbetele vinovate. Pai deh, cine n-ar voi, dacă se poate fără să se ştie, fără să se-audă şi-apoi s-o luăm iar de la capăt, de parcă nimic n-ar fi fost şi de parcă noaptea ne culcam şi foarte fericiţi, chiar dacă şi foarte nesatisfăcuţi.
Pentru că se făcuse târziu şi zâmbetele se cam topeau de-acum în ceaţă, prietenul ciufut intervine marţial: nu se poate! Nici cu voi, nici cu altele. Nici cu noi, nici cu alţii. Şi nu că n-ar putea fi puţin drăguţ, la început, cu cineva mai nou. Atât că ştim acum că nu durează. Doar se transformă. Şi deci, la ce bun! Alt repetir?!
Aşadar, dragii mei, să lăsăm căcaturile, să ne spălăm cuminţi pe dinţi şi să mergem liniştiţi la culcare, împăcaţi, zic, şi cu soarta şi cu consoarta...
