"Extravaganţe" de editori

REALITATE ● Nu existĂ ÎncĂ o ŞtiinŢĂ a promovĂrii de carte
După boom-ul vânzării de carte din anii ’90, interesul pentru lectură a cunoscut o curbă descendentă la sfârşitul deceniului, pentru ca situaţia să se reechilibreze simultan cu maturizarea pieţei de carte în anii 2000. Din păcate, promovarea nu se ridică la nivelul titlurilor care apar. Despre evoluţia pieţei de carte şi a promovării ei am stat de vorbă cu editorul de la Tritonic, Bogdan Hrib.

REALITATE ● Nu existĂ ÎncĂ o ŞtiinŢĂ a promovĂrii de carte
După boom-ul vânzării de carte din anii ’90, interesul pentru lectură a cunoscut o curbă descendentă la sfârşitul deceniului, pentru ca situaţia să se reechilibreze simultan cu maturizarea pieţei de carte în anii 2000. Din păcate, promovarea nu se ridică la nivelul titlurilor care apar. Despre evoluţia pieţei de carte şi a promovării ei am stat de vorbă cu editorul de la Tritonic, Bogdan Hrib.

• Jurnalul Naţional: De ce ar mai cumpăra cineva astăzi cărţi ?

Bogdan Hrib: Cartea e un obiect şi nu un depozitar de informaţii. O formă de entertainement, o formă de a te echilibra spiritual şi psihologic, o formă de a fi prezent în societate, un obiect trendy, un cadou posibil. Cine doreşte informaţie, o ia de pe net. Cartea înseamnă altceva, un obiect, o plăcere, o perversiune chiar. E salvarea celor care nu-şi găsesc iubita, a celor care sunt singuri seara, cartea e salvarea celor care nu mai au la ce să se uite la televizor, a celor care au probleme cu ochii. Pentru că eu cred că în curând medicii se vor alia cu editorii şi vom începe o campanie împotriva oricărui fel de ecrane. Oamenii nu vor citi Emile Zola, Bogdan Teodorescu, Al Dumas pentru că au nevoie de informaţie. Şi aici bătălia netului cred că a fost pierdută de la început. Un roman de dragoste mi-e greu să cred că poate fi citit pe ecranul unui laptop.

• Atunci nu mai pare un act de Don Quijote să conduci o editură sau să-ţi deschizi una?

Să conduci una nu poate fi un act de Don Quijote. Cel puţin dacă editura există de ceva vreme. Dar în momentul de faţă a deschide o editură este nu numai un act de Don  Quijote, ci o sinucidere. Părerea mea e că piaţa românescă s-a consolidat, se ştie care sunt primii cinci, se ştie care sunt următorii 15, se ştie cine mai trăieşte până la primele 100. Sub 50.000 de volume pe an o editură nu poate fi vizibilă în piaţa românească.

• Cum a evoluat ştiinţa promovării de carte în România?

Nu există o ştiinţă a promovării de carte în România. La noi, ca şi în alte ţări din est, a existat o evoluţie foarte stranie. A existat o foame a cititului, o foame a recuperării. Anii ’90 au fost ani glorioşi pentru editarea de carte. Să nu uităm că tirajele erau încă de ordinul zecilor de mii. Legea drepturilor de autor opera şi nu prea. Legenda spune că au existat în România mai multe Sandra Brown decât a scris Sandra Brown. La vremea aceea cărţile se vindeau fără promovare. În 1997-2000 a fost o adevărată catastrofă, tirajele s-au prăbuşit, iar după 2000, brusc, oamenii au început să se întoarcă spre carte nu numai în România, dar şi afară.

Din 2001-2002 au început să înceapă primele mici "extravanganţe" ale editorilor. Pe lângă cele câteva emisiuni sporadice de prezentare de carte, "Parte de carte" şi "Omul care aduce cartea" au fost încercări şi la alte canale de tv. Treptat, cotidianele şi revistele lunare de doamne au început să aloce spaţii din ce în ce mai mari cărţii. Au apărut şi la noi ierarhizări gen "cartea lunii", "stelele" acordate. Dar asta ţine de partea de PR editorialist. Primele spaţii publicitare care au fost plătite cu oarecare regularitate au fost în revistele gratuite săptămânale. Acum doi ani am văzut prima oară autobuz cu reclama unei cărţi de la Rao. Humanitas pentru seria Coelho a pus afişe şi panouri luminoase în staţiile RATB. Editura Publica a avut o publicitate nonconformistă la ultimele târguri. S-au mai practicat parteneriatele concretizate în interviuri cu autorul "cartea lunii", recenzii. Nu s-a făcut încă o campanie coerentă pentru un volum sau pentru o serie de autor. Sistemele de promovare online şi offline, ATL şi BTL nu au fost făcute într-un sistem integrat până acum. Tabu a introdus cu o lună înainte de apariţie nişte book-leturi, care conţineau un capitol sau două din cartea care avea să apară. Este cazul cărţilor "Belle de nuit", "Dinţi Albi", "Frida".

Pentru Bookfest vom încerca o campanie care pleacă din online, de la blog şi site şi ajunge la mici outdoor-uri, teasing. Se va face in house, dar vom apela şi la consiliere. Consider că e mult mai eficient de făcut promovarea pe autor şi nu pe titlu, aşa că în 2008 avem intenţia să promovăm doi autori: pe Zuli Mustafa şi pe Bogdan Teodorescu. Tot ca PR am hotărât să avem Seara Cărţii Tritonic, în Club A, cel puţin o dată pe lună. Vom avea un autor invitat care va discuta cu cititorii pe carte şi pe proiecte personale.

• Cum e marketingul de carte de afară?

Un sistem interesant este cel practicat de editorii de limbă engleză: SUA, Canada, Noua Zeelandă. Cu 4-8 luni înainte de a fi lansat un volum apar aceste "advanced reading copy" de ordinul a 100-1.000 de exemplare. E un fel de preview al cărţii, cu o copertă foarte aproape de forma finală, care ajunge la jurnalişti şi librari. Asta e prima lor mişcare de marketing. Librarii la ei fac precomenzi şi atunci editorul va şti câte comenzi va vinde librarului respectiv.  Pe aceste advanced apare întreaga campanie de marketing şi de PR a volumului.

"Marketingul de carte s-a transformat în ceva destul de tehnic şi, în general, destul de meschin. M-am bucurat când au apărut panouri în oraşe, când au fost puse în discuţie la televiziune. Singura mişcare de marketing cu adevărat creativă ar fi «De ce iubim femeile». Cu excepţia fericită a unor librării mari (unele din reţeaua Humanitas – cea de la Timişoara este cel mai bun exemplu, Diverta înţesată de cititori, şi, mai ales librăria Cărtureşti din Bucureşti) mijloacele de marketare a cărţii au rămas destul de mecanice. Selectarea unor teme de dezbatere, promovarea abordării şi mai puţin a autorului. Cred că în România ne-am blocat în faza în care publicitate pentru un autor înseamnă ca autorul să îşi dorească să fie Andreea Marin. " – Răzvan Ţupa – poet; redactor-şef la Cuvântul