Harry Potter primeşte cartonaş roşu la un meci de fotbal!

În 1997, atunci când J.K. Rowling a scos în librării prima carte din seria "Harry Potter", probabil că nici nu-ş imagina că simpaticul personaj al romanului poate deveni altceva decât eroul a milioane de copii. Într-o oarecare măsura chiar aşa a şi fost, de mai bine de un deceniu aproape toţi copiii dorindu-şi să fie măcar şi pentru o secundă în pielea "Prinţului Harry" închipuit de scriitoarea din Chepstow.

Da, există şi excepţii. Una, măcar, este cunoscută deja de întregul Regat Unit al Marii Britanii. Un om  îl urăşte de  moarte pe efervescentul personaj din cărţile lui Rowling şi filmele lui Chris Columbus. Un locuitor din  Regatul Unit îşi doreşte ca Joanne Kathlen Rowling să nu fi existat. Aşa nu ar fi existat nici Harry Potter, cel care a adus dezastrul în viaţa sa. Personajul creionat de scriitoare în romanele în care realitatea se împleteste cu basmul îi dă bătăi de cap. De ce? Pentru că pur şi simplu el poartă numele Harry Potter! Culmea ironiei, atunci când el a fost botezat, Rowling nici nu avea în cap să demareze proiectul „Harry Potter”.  De mai bine de un deceniu, adevăratul Harry Potter trebuie să demonstreze că nu este un şarlatan sau vreun nebun pus pe glume proaste! Coşmarul lui  Potter cel real a început imediat după ce prima carte din seria de aventură a văzut lumina tiparului. Realul Harry Potter s-a născut în oraşul britanic Portsmouth, în 1989, cu opt ani înainte ca prima carte scrisă de JK Rowling - "Harry Potter şi Piatra filozofală" să intre în librării. În momentul în care mama micuţului Harry i-a adus în dar această carte, nici unul dintre ei nu nu şi-a imaginat că povestile despre tânarul expert vraci  vor deveni un clasic al aventurii pentru copii, că va fi filmat şi că va câştiga atenţia a milioane de fani din întreaga lume.  Această adevarată saga închipuită de JK Rowling urma să îi transforme viaţa lui Harry Potter din Portsmouth într-un adevărat iad. La început totul a fost distractiv. Era omonimul eroului care închidea şi deschidea ochii tuturor puştanilor atunci când adormeau sau când începeau o nouă zi. Apoi, prietenii au început sa-l tachineze iar străinii să-l apostrofeze – îl credeau un impostor.  "În acele zile nu exista niciun alt  personaj cunoscut cu numele de Harry Potter. Cine ar fi ghicit atunci  că acest nume va deveni atât de celebru!? Oamenii cred acum, cei de bună credinţă,  că fiul meu a fost numit în onoarea tânărului magician Harry. Când era foarte tânăr, între copii, era strigat  „Prinţul Harry” ", povesteşte Tracy Shaw – mama lui  Harry – care se consideră o femeie tristă.

Dacă la început tânărului Harry Potter i-a plăcut asemănarea cu magicianul de la şcoala de vrăjitorie Hogwarts, după scurt timp plăcerea s-a transformat într-o luptă surdă cu realitatea, cu cei care îl abuzau şi îl ridicularizau. "Aş dori ca JK Rowling să nu fi inventat niciodată acest personaj – erou  care poartă numele meu. Atunci când vezi că lumea se uită pe sub sprâncene la tine, când te iau peste picior sau când îţi invadează spiritul nu mai este OK. Chiar şi la şcoală, era deranjant să vezi că elevii sau profesorii vorbeau peste tot despre Harry Potter, despre un personaj care mi-a omorât identitatea”, explică adevaratul personaj în portalul rus Top News. Culmea este că dacă adevăratului Harry îi schimbăm niţel freza, îi adăugăm ochelari şi o mică cicatrice pe frunte (semn distinctiv personajului Harry Potter din carte), chiar seamană cu eroul întruchipat de către Daniel Radcliffe.

Puştanul din Portsmouth a crescut, a lăsat şcoala în spate şi a luat viaţa în piept. Avea să constate că relele din şcoală sau de pe stradă, când se juca cu copiii, sunt chestiuni banale faţă de prezent.  Aproape de fiecare dată când în viaţa sa este aproape să intre o femeie, totul degenerează rapid  sau atunci când încearcă să îşi găsească un jobb trebuie să aibă mare noroc să nu primească, fără explicaţii, un şut în fund. Totul pleaca din momentul în care se recomanda a fi ... Harry Potter! Într-un final şi-a găsit de lucru într-o celebră firmă de asigurari, Lloyds TSB.  Totuşi, nu fară peripeţii. „Când am deschis uşa biroului de angajări de la Lloyds şi le-am spus numele meu...au rămas cu gura căscată. Au crezut că au de a face cu cineva pus pe glume proaste. În fine, după ce mi-au văzut actul de identitate şi au glumit pe seama faptului că mai şi semăn destul de tare cu personajul filmului, m-au angajat. Chiar şi aşa, sunt singurul angajat al acestei societăţi care în relaţia cu clientul foloseşte un pseudonim în loc de nume. În cazul în care i-aş comunica unui client numele  meu real, el ar deveni incapabil să comunice corespunzător cu mine. Asta este, încep să mă obişnuiesc în pielea lui Harry Potter. Trebuie să trăiesc alături de el!” Asta nu înseamnă că a scăpat de probleme. O societate de transport în comun a refuzat, recent, să îi elibereze un abonament nominal de călătorie. Reprezentantul societăţii a motivat gestul prin  faptul că „are de a face cu un tânăr care vrea să-l înşele, declinând identitatea altcuiva...”.

Cele mai amuzante întâmplări nefericite le-a trăit însă pe terenul de fotbal. Legitimat la echipa cartierului, Harry îmbracă în fiecare weekend tricoul clubului său într-un campionat regional. La o partidă, după ce arbitrul l-a atenţionat cu cartonaş roşu, a trebuit să fie trecută în foaia de joc infracţiunea pentru care a fost eliminat. Atunci când a văzut că în dreptul numărului de tricou care era notat pe spatele cartonaşului arbitrului, în foaia de joc figura a fi Harry Potter, cavalerul fluierului a luat foc, simţindu-se batjocorit de oficialii echipei gazdă. A fost nevoie de intervenţia managerului echipei la care joacă Potter, dar şi de un act oficial pentru ca fluieraşul cu pricina să se liniştească şi să încheie raportul de joc!