Iubiri "second-hand" - Dame zapacite si amor fierbinte in case de paie

Care va laudati ca n-ati suferit din dragoste?! A… sunteti cativa. Bravo! Bucurati-va, pentru ca sunteti, probabil, exceptii. Si totodata "raii" din poveste. Adica voi de ce nu? Ce v-au dat parintii vostri sa mancati cand erati mici de n-ati muscat momeala iubirilor…"de paie"? MIRUNA MIHALCEA

O intalnire "discreta", la cafenea

Pai, da. Astea de care-o sa vorbim nu-s altceva decat iubiri "de paie". Pentru ca, doamnelor care-ati trecut de varsta fragezimii, domnilor cu functii grase si doua burti in loc de una, domnisoarelor visatoare care-ati pus ochii pe colegul insurat si, de ce nu, tineri adolescenti care visati la vecina superba de la etajul X si care, vai!, e-ndragostita lulea de prietenul vostru cu casa si masina… voi toti (o sa zic mai bine "noi" toti, ca nu care cumva sa m-acuzati ca fac pe desteapta, ca rad de voi in timp ce eu "m-am aranjat"), aflati ca nu prea sunt sanse s-o "puneti" de-o "casa de piatra" alaturi de cel sau cea careia ii dedicati orbeste, talamb chiar, cu o placere aproape sadica, visurile erotice din fiecare noapte! Degeaba va savurati propria durere dulce, degeaba-i sorbiti fiecare privire crezand ca, uau!, doar voi aveti privilegiul sa va bucurati de ea, in zadar va-nchipuiti ca si el sau ea abia astepta sa vina "ora" cand va puteti vedea, pentru ca, n-ai sa crezi, da’ acasa la "nentu" mai e cineva… Si, surpriza, nu sunteti voi! C’est la vie, daca v-ati obisnuit sa lanceziti asteptand sa se naruie casa lui/ei de piatra si sa vina la voi, turbat de iubire, incins bine de tot, sa va roage sa-l primiti in casa dumneavoastra de paie unde-ati impartit atatea clipe pacatoase, cu atat mai fierbinti cu cat erau furate… Ei bine, asta n-o sa se-ntample. De-atata fierbinteala, paiele s-au cam parlit si, ce sa vezi, marea iubire, o data cu ele!

SE POATE SI MAI PENIBIL? Acum, serios vorbind! Nu de alta, da’ suntem oameni mari. Stiti vorba aia, oameni suntem, copii facem! Sau, ma rog, e-adevarat ca oameni suntem mereu, desi copii nu facem de fiecare data.

Cel putin, nu cu cine-am vrea la un moment dat. Pai zau, cum sa-ti cresti un copil intr-o casa de paie?! Ca vine Statu’ peste tine si te-arata cu destu’ ca esti inconstient si denaturat. Hm… taci ca s-ar putea sa aiba dreptate! Inconstient esti sigur daca tu crezi ca dupa o cina-doua intr-un restaurant obscur cu un trandafir obosit pe masa, si-ala cumparat in graba de la tiganca din coltu’ strazii, dupa o ciorba de burta dupa care el isi ragaie satisfacut in barba si te invita complice pana-n apartamentele de sus, aranjate dupa "scop", in rosu, mov si cu multa, multa pielarie, ei bine, daca dupa ce toate astea au capatat deja o oarescare frecventa, voi va-nchipuiti, ca niste adolescente usor tembele si inca inamorate de luceferi de pe cer, ca sa nu zic de cai verzi pe pereti, atunci, s-avem pardon, chiar ca sunteti inconstiente! Deci, are Statu’ dreptate sa vina sa va dea o lectie despre cum se cresc copiii… adica… cu mama si cu tata de-adevaratelea!

TATII SI NALUCILE. Nu, serios, tata e nenea care vine seara acasa la tine si se culca langa tine si haleste ce ii lasi tu in frigider si te-ntreaba iritat de ce nu mai are el camasi calcate si unde dracu-i crema aia de pantofi si… asta-i "tata". Alalalt poate fi cel mult "nenea", "domnu", hai, "iubi", ce mai vreti voi, da’-n nici un caz tati! Si sa va dau un sfat (cu permisiunea dumneavoastra, evident!)! Daca tot nu va intra-n cap cam cat de penibil e sa credeti in atari iubiri, aveti macar decenta de a nu aduce vorba despre "tati"… O sa va treziti ca fuge mancand pamantul! Si-atunci chemati voi Statu’ sa v-ajute. Mai precis, sa va dea adresa de la "recuperare"…

DAME ZAPACITE. "Boala" asta nu-i deloc selectiva. Da’ deloc! E ceva de genul… te fereste pan’ te nimereste. Si e greu sa-i opui rezistenta pentru ca sistemul imunitar e cam belaliu cand vine vorba de cazut pe spate dupa o "bucata" apetisanta.

Deci, revenind, dama care-ncepe sa saliveze masiv dupa delicatesa masculina nu trebuie neaparat sa fie si ea second-hand ca sa pice-n mrejele unei iubiri nebune, nebune, nebune si, vai, sortita a fi mereu doar "de-mprumut". Dama poa’ sa fie chiar "beton"! Cu atat mai bine pentru nenea! Care vine de-acasa mancat, spalat, calcat, parfumat si… pus pe treaba! "Taca-paca" cu dama zapacita si, ups, suna telefonu’: "Da, draga, vin acum. Da, draga, iau si paine-n drum spre casa!"… "Ce? (ii zice el damei zapacite si proaspat "taca-pacanita" de dansu’) Nici tu n-aveai paine? Pacat, ca acu’ chiar trebuie sa plec."

Si dama zapacita ramane cu amintirea unei ore, cu casa goala si cu speranta ca maine "ailalta" n-o sa mai aiba nevoie de paine, ca doar ii cumpara azi, si poate sta cu ea ceva mai mult. Doar ca… teapa! Maine "nenea" pleaca in vizita cu nevasta si iar n-are timp…

"CONSUMATIA". De obicei, la ea acasa. Ca la el nu se poa’. Si, zau, e mai bine-asa. Deranju’ nu-i prea mare si nici nu risca sa-si piarda don’soara niste fire de par prin pat pe la "oficiala". Atat i-ar mai lipsi lu’ nenea! Asa ca, dame zapacite, resemnati-va. Ocoliti de obicei magazinele second-hand?! Da’ de ce? Nu va da mana sa va lipiti de epiderma o toala care cine stie cate piei a mai incalzit pana s-ajunga la voi? Ei, ganditi-va c-asa e si cu domnii! Situatia se prezinta-n felul urmator: casa de piatra-i una. Restul nu-s decat… pardon, iubiri de paie!