Gata, m-am hotărît să mă privatizez. Şi ştiţi de ce? Pentru că printr-o şansă care ţine de noroc (sau ghinion) locativ, am abonament la RCS. Ceea ce &ici
Gata, m-am hotărît să mă privatizez. Şi ştiţi de ce? Pentru că printr-o şansă care ţine de noroc (sau ghinion) locativ, am abonament la RCS. Ceea ce înseamnă că sînt mîndrul posesor al unui canal pe care scrie pe un fundal roşu "Începînd din 26 iulie aici puteţi urmări meciurile din Liga 1". L-am aşezat deja pe telecomandă în pole-position, ca să ştie ce îl aşteaptă.
După cum ştiţi, nu toţi avem abonament aici, la RCS. Ceea ce înseamnă că ăia care vor vrea să vadă meciurile, dar nu pot vor veni în vizită la cei care pot vedea meciurile, dar nu vor. Sau pe acolo. Aţi prins ideea."Tratativele" încep încă de la serviciu.
Îţi aduci aminte de colegii cu care comentai meciurile prin primăvară. Îi treci în revistă, te duci la cel care pare mai simpatic. Te apropii de el cu un zîmbet electoral şi... treci la atac.
"Tu ai RCS?". "Aha!" "Şi... te uiţi la meciuri?" "Aha" "Şi... ce faci în week-end? Pot să vin pe la tine?"
Este şansa mea istorică. Noroc chior. Fără să vreau, am cumpărat pămînt pe unde va trece autostrada.