Cum putem deveni penibili ascultand de unii si de altii

Despre dragoste si mancare numai de bine! Orice dama purie care se respecta si care are pretentii de mare filozoafa intr-ale dragostei va dadaci tinerele doamne cu mare dibacie despre cum sa iti tii barbatul acasa momindu-l zi de zi cu cele mai alese bucate. Pe principiul adanc impamantenit cum ca dragostea trece prin stomac. Desi, daca stai sa te gandesti mai bine... ti se cam ia de dragoste digerata. Ca daca si amorul urmeaza deci acelasi traseu ca si hrana-ngurgitata, n-as vrea sa va aduc aminte cam care-ar fi ultima oprire... Dupa care, desigur, tragem apa!

MINIMUM. Totusi... nu-i fata buna de maritat aia care nu stie sa coaca o prajiturica, sa prajeasca un cartof (Doamne pazeste, daca nici macar cu-atat nu se-ndeletniceste - desi, fie vorba-ntre noi, la fel am putea spune si despre banalele oua ochiuri care, in banalitatea lor, devin de-a dreptul monstruoase cand incep sa sfaraie-n tigaie si sa explodeze prin bucatarie, pe unde-apuca, de la imprejurimile aragazului pana la nivelul tavanului si, fireste, atunci cand li se-mprastie oualor maruntaiele arzande pe partile de epiderma descoperite ale bucataresei), ma rog, o supa chioara... ceva.

PENIBILELE SNITELE. Si cum toate celelalte metode de autopromovare pentru ca macar iubitul sa insinueze cum c-ar cocheta cu gandul ca la un moment dat sa ma si ia de nevasta au esuat rasunator am zis sa dau si eu o raita pe la bucatarie. Unde am realizat o serie de 12 snitele de una singura si de toata frumusetea! Evident, tremurand de-ncantare, am sunat iubitul sa-l invit sa guste din minunatele produse din carne data prin faina, ou, pesmet si apoi balacita-n ulei. Dumnealui, deloc impresionat, m-a anuntat ca alte treburi urgente ii solicita prezenta. Nici macar mesajul multimedia cu poza snitelelor mele, pe care i l-am trimis ca ultima arma de convingere, nu l-a determinat sa acorde atentie tentativelor mele de-ai pacali macar stomacul... Si iata cum ajung fetele sa nu-si mai doreasca a mai calca prin bucatarie!

ANUSKA

Fengshui cu fata

Zappez plina de-ncantare la vederea caznei televiziunilor in goana dupa rating. Niste saltimbanci tare simpatici, producatorii astia! Cat despre moderatori, cascadori adevarati ce reusesc a se strecura prin meandrele comicului precum "Mai, animalule!" printr-ale concretului. Totusi, vad ca apleaca urechea la sfaturi si asa se face, de pilda, ca circarii de la B1 au auzit vaicarelile mele la adresa unei fete cu par pe fata care "guriza" intr-o atare emisiune (ceva cu high-life) si care sedea strategic cu popou’ la audienta. Am jubilat recent cand am vazut-o pe dama ca ma tintuia - in sfarsit - cu privirea, din pozitia fengshui-ului bunelor maniere, recte cu fata la privitori, cum sporovaia cu alde Oana Roman. Care admitea senina ca nu pricepe de ce atata interes pe presa mondena la adresa domniei ei! Aici n-am putut decat sa subscriu. Si nu fac haz, zau, pentru ca fata chiar mi s-a parut chitita pe fapte bune, cu un limbaj delicat, fara fite de vedeta artificiala, iar cel mai mult am apreciat gradul de intelepciune la care a ajuns. Oana si-a dat seama ca se gasesc oameni buni si prieteni devotati si (mai ales) in alte cercuri decat cele mondene, motiv pentru care a-nceput sa-si orienteze atentia catre ei. La care fosta fata cu par pe fata intervine ca sa lamureasca publicul: "Te referi la oamenii normali, nu-i asa?". Subliniez, a zis "normali". Adica ce vrei sa spui, fetito, ca acu’ scot fum pe nari? Din doua, una: ori voi, vedetele de sticla, aveti niscai probleme de sunteti anormali cu totii, dupa cum zici mata, ori cand zici "normali" iti inchipui ca te referi de fapt la o liota de fraieri, da’ intr-un mod cica mai civilizat. Mai, fato, mai, sa stii ca nu trebuie neaparat sa "te dea la tv" ca sa fii un om iubit, apreciat si mai ales ca sa ai prieteni, cariera si, evident, bani! Mai, B1, mai, mai trimiteti-o si pe fatuca asta la o reciclare de pragmatica. Ce, nu stiti ce-i aia? Las’ ca va explica la facultate. Da’ pe scurt, sa nu va las in ceata, inseamna sa stii cam cum sa combini ce vrei sa spui cu contextul, astfel incat sa dea bine la mesaju’ final. Capisci??!! Cel mai probabil ca nu....